fără permisiune
mă amestec în culorile
ascunse de umbra pielii
care în fiecare noapte
îmi planuiește câte o rană nouă
câte un murmur străin
câte și mai câte...
luna mi-e martoră
soarele a mărturisit împotriva mea
și m-au condamnat la viață
și mi-au smuls privirea
înspre înalt
dar luna m-a tot așteptat
prinsă de frânghia gândurilor mele
trăgând lumea întreagă dupa ea
și marea pe care o iubeai
și noaptea-n care îmi lipseai...
liniște!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu