Coma

Am sa îmbrac scheletul cu carne,
Carne pe care obisnuiesti sa o iubesti
Pe care obisnuiesti sa o canti.
Ma cuprind in uitare, ca ziua de maine
Caci mereu carnea mi-a uitat
Dar coma mi-a tot dat un semn,
Mi-a cântat o poveste, un document
Iar eu, cuprins de alb sub luna zilei
Incerc sa mai infasor pe oase
Cate putin din ce sunt,
Din ce am fost si din ce vrei sa fiu...
Îngroapă-ma în bratele tale caci mi-e dor!

Scrum

am o urgentă nevoie
să respir singur
să nu împart aer sau priviri
vorbe sau trăiri
până când mă pot scufunda din nou
între voi
mă găsesc în nopțile distorsionate
și râdem și suntem
și plângeam și am fost
... totul

Cliseul #1

Nu sunt înger...
Am primit aripi
Dar nu sa zbor
Ci sa te păstrez sub ele
Lângă inima mea
Mănunchi de lumina
Pe lângă inima ta
Mănunchi de trăire...

Din cand in gand

Din când in când
Încearcă să nu uiti de mine,
... așa cum fac eu,
Când îmi uit chipul și trupul și gândul
Și trupul și chipul dansează
Și gândul se distanțează
Și eu nu mai sunt ce am uitat cândva ca sunt...
Ca din când in gând.

Migreue

mi-a picat capul de pe umeri
si s-a sfaramat
ca o vaza goala
ca o varza-n oala
ca o faza pe coala
l-am adunat, l-am aruncat
altul la loc mi-am insurubat
am intors pagina si am repetat.
sunt tavan, sunt podea
si tu nu poti sa-ti iei ochii de pe mine
sunt intuneric, sunt bezea
ambasador special dintre bovine...

Am doi ochi. Sunt orb.

ochii imi sunt un arc
si trag priviri retorice
ca sagetile de lumina
inspre cerul speriat.
ador sa-i vad ranile

ochii imi sunt un arc
si inima ta-i un mar
stim ce-i de facut
asa ca stai nemiscata.
ador sa-ti vad ranile

Nu-mi place sa ascult muzica in vazul tuturor

sunt pretentios si privesc totul de sus.
vreau sa spun ce nu s-a mai spus,
sa nu traiesc zilele care au apus
si la sfarsitul zilei, cand secundele s-au scurs
fir-ar, beat-ul s-a dus...

Amintiri din copilarie

cand eram mic
ma jucam cu mainile in lipici
si nu mi-as fi inchipuit vreodata
ca asa m-as prinde drag de cineva

Soaptele nu au rost

noaptea...
muzica nu ar trebui sa te faca sa vorbesti cu voce tare
ci ar trebui sa fie o imbratisare
pentru cuvant
pentru duh
sa nu te lase sa spui ce nu ar trebui
ca oricum esti singur
si luna rade de tine
cu obrajii ei rotunzi si albinosi

... sunt prea multe trebuinte ca sa pot functiona normal

Privesc prin doua ferestre rotunde

Țin încuiate sub lanțuri
Ferestre din trecut
ce par să fie sfărâmate...
Copilule?!
Nu-ți mai scrie numele în praf,
nu te mai juca cu cioburi...
Nu poți să înveți?
Trebuie să privești altundeva,
să ștergi rândurile greșite,
să crești,
să mori din nou,
ca oricum suntem încuiați aici...

Ne vedem pe Luna

Mi-am turnat un pahar de javu.
A fost dulce, ca niciodată,
Și-nspre luna, roată,
Priveai doar tu...
Ți-am sorbit ca marea din plajă
Fiecare clipire și pașii
Scriși pe cântec de lire,
Până te-am cunoscut...

Am învățat să-ți vorbesc
Că-n plimbare te însoțeam tăcut.
Eram copil, erai tot ce am avut,
Și încă ești... tot ce îmi doresc,
dar prezentul e deja trecut!

In cercuri

mi-am alergat coada
timp de ani de nopti
doar sa ma gasesc
intr-o fantezie de rugina
intr-o clipa de lumina

... dar nu traiam acolo
saream coarda intr-un colt
si ma tot loveam de tavan
de ieri si de-un geam
si nu vedeam sfarsiul meu

in cercuri ma invartesc

Bomboane

am pastrat ascunse
intr-un buzunar
gradina si cartierul
leaganul si cerul
si le zdranganesc ca un breloc
ori de cate ori
copilul striga
... sa pot dormi din nou

M-am impiedicat

se aud din nou ciocanele cum lovesc
dar nu se construieste nimic
si nici nu se repara
sunt confuz si am uitat culoarea verde
mi-e cam greu sa sincronizez orchestra
pe batai neindemanatice
precum ploaia pe tabla ruginita

iar s-a rupt firul

poti sa-mi spui ce simteam
ca nu-mi amintesc...

A fi sau a fost

voi lasa copii sa spuna adevarul despre mine
caci eu inca ma ascund
in spatele unui chip pe care de 20 de ani
inca nu-l recunosc in oglinda

cine sunt ?

Calatorii

pe muzica altora
parca nu ma mai simt acasa...
am ajuns undeva in centrul europei
intr-un oras plictisitor
cu baruri plictisitoare
pline de oameni plictisitori.
eu am o slujba pe care nu mi-am dorit-o vreodata
si vorbesc cu oameni pe care nu i-am placut niciodata
despre slujbele noastre plictisitoare.
maine cred ca voi incerca alta trupa,
poate ceva exotic, colorat si cu mai multa viata,
desi sunt alergic la prea multa traire
poate voi da de soare ...

Singur

Sufletul are nevoie de ce are nevoie
dar eu nu am nevoie de nevoi
sau cel puțin așa încerc să cred
în dependența mea surdă de asurzire.

Cu ochii expuși
îmi pun în pericol singurătatea
dar cum sunt singurul dintre cei singuri
sigur voi găsi neînțelegere în ochii tăi ascunși.



oricum nu-mi pasa

poem fara rima

am ajuns la poarta raiului
murdar si obosit
dupa cautarile mele
parca rupte din romanele cu Indiana Jones...
perlele pe care mi le doream
de cand am indraznit sa ma aventurez
ma asteptau acolo,
ascunse inre cearseafuri,
si-mi sopteau: "Bine-ai venit acasa!"

Ce inseamna sa fii actor?

'TRAGIC' sta scris, mare, deasupra celor buni,

cei care au uitat de ei

sa ne faca sa uitam de noi.

Gasim frumusetea in cadere

si ne adunam la colturi

sa ne hranim cu discursul lor pasionant.

De-as fi putut sa spun si eu, 

cum o fac ei,

cuvinte moarte

care sa prinda viata in piepturile celorlalti...

poate ar fi scris si deasupra mea,

mare.. 

TRAGIC!

Adunari egoiste

as fi vrut sa fiu 1.

un intreg, o unitate.

un om, puternic...

dar stiu ca nu pot

pentru ca am dat

din mine ...

sa putem fi 2.