Inceput cardiac

Dacă mi-aş stoarce inima într-un pahar,
L-ai bea numaidecît, însetată de dorul meu,
Sau m-ai vărsa la rădăcina unui munte,
Să mă vezi înverzind în fiecare primăvară?

Pasari de hartie

Când ai zburat departe,
Ai lăsat în urmă
O cicatrice pe-ntreg cerul
Si de atunci tot chem,
Cu cântece albe,
Ploile, să spele tot...

Aștept să te întorci la mine
Si iti voi cânta mereu,
Până când soarele va arde în zare
Cel mai timid ecou: iubirea mea...

Luna mea

La sfarsitul zilei mi-e frica sa ma gândesc
Caci mereu stiu ce mi-a rămas
Si cumva, din nimic, tot gasesc putere
Sa-ti zâmbesc din nou...

Flori de primavara

Am privit ieri păsările, cum zburau, două,
Şi pentru un moment am crezut că ştiu să iubesc...
Tot ce ai nevoie sunt aripi şi un cer gol.
Nu ai cum să pici când zbori...
Nu mai trebuie sa te impiedici cu franceza.
Mai sunt cuvinte care au urmat
Dar le-am sters pentru ca mereu m-au încurcat,
Si mi-am dat seama ca sunt prea om pentru binele meu...
Am privit azi păsările. Încă zburau deasupra mea.

Umbrele inchise

Am avut zile şi am pierdut în grabă
Câte un cuvânt frumos, pe stradă...
Am secat şi sunt nescăldat de ploaie
Căci pe geam cuvintele-mi curg şiroaie.

Stop!

Astept nebun ceasul să se oglindească
Să-mi pot aminti de iubirea noastră...
Şi cum mereu ne-am întors spatele în somn
Acum adorm cu frică să nu mă scol neom.

Cliseul #2

Păianjeni graşi cântă pe sârme
Poeziile auzite pe la colțuri
Iar tu stai şi mă privești,
Îmbrațişând toate fricile tale,
Cum mă fac de râs prin parcuri...

Atât de mult îmi place să te aud râzând
Încât rămân fără idei...
Vin sec, diseară?

Sunt insetat

Omul s-a nascut însetat...
Îi este sete de sânul mamei,
Sete de sânul pământului,
Sete de sânul cerului,
Sete de sine...

Coma

Am sa îmbrac scheletul cu carne,
Carne pe care obisnuiesti sa o iubesti
Pe care obisnuiesti sa o canti.
Ma cuprind in uitare, ca ziua de maine
Caci mereu carnea mi-a uitat
Dar coma mi-a tot dat un semn,
Mi-a cântat o poveste, un document
Iar eu, cuprins de alb sub luna zilei
Incerc sa mai infasor pe oase
Cate putin din ce sunt,
Din ce am fost si din ce vrei sa fiu...
Îngroapă-ma în bratele tale caci mi-e dor!

Scrum

am o urgentă nevoie
să respir singur
să nu împart aer sau priviri
vorbe sau trăiri
până când mă pot scufunda din nou
între voi
mă găsesc în nopțile distorsionate
și râdem și suntem
și plângeam și am fost
... totul

Cliseul #1

Nu sunt înger...
Am primit aripi
Dar nu sa zbor
Ci sa te păstrez sub ele
Lângă inima mea
Mănunchi de lumina
Pe lângă inima ta
Mănunchi de trăire...

Din cand in gand

Din când in când
Încearcă să nu uiti de mine,
... așa cum fac eu,
Când îmi uit chipul și trupul și gândul
Și trupul și chipul dansează
Și gândul se distanțează
Și eu nu mai sunt ce am uitat cândva ca sunt...
Ca din când in gând.

Migreue

mi-a picat capul de pe umeri
si s-a sfaramat
ca o vaza goala
ca o varza-n oala
ca o faza pe coala
l-am adunat, l-am aruncat
altul la loc mi-am insurubat
am intors pagina si am repetat.
sunt tavan, sunt podea
si tu nu poti sa-ti iei ochii de pe mine
sunt intuneric, sunt bezea
ambasador special dintre bovine...

Am doi ochi. Sunt orb.

ochii imi sunt un arc
si trag priviri retorice
ca sagetile de lumina
inspre cerul speriat.
ador sa-i vad ranile

ochii imi sunt un arc
si inima ta-i un mar
stim ce-i de facut
asa ca stai nemiscata.
ador sa-ti vad ranile

Nu-mi place sa ascult muzica in vazul tuturor

sunt pretentios si privesc totul de sus.
vreau sa spun ce nu s-a mai spus,
sa nu traiesc zilele care au apus
si la sfarsitul zilei, cand secundele s-au scurs
fir-ar, beat-ul s-a dus...

Amintiri din copilarie

cand eram mic
ma jucam cu mainile in lipici
si nu mi-as fi inchipuit vreodata
ca asa m-as prinde drag de cineva

Soaptele nu au rost

noaptea...
muzica nu ar trebui sa te faca sa vorbesti cu voce tare
ci ar trebui sa fie o imbratisare
pentru cuvant
pentru duh
sa nu te lase sa spui ce nu ar trebui
ca oricum esti singur
si luna rade de tine
cu obrajii ei rotunzi si albinosi

... sunt prea multe trebuinte ca sa pot functiona normal

Privesc prin doua ferestre rotunde

Țin încuiate sub lanțuri
Ferestre din trecut
ce par să fie sfărâmate...
Copilule?!
Nu-ți mai scrie numele în praf,
nu te mai juca cu cioburi...
Nu poți să înveți?
Trebuie să privești altundeva,
să ștergi rândurile greșite,
să crești,
să mori din nou,
ca oricum suntem încuiați aici...

Ne vedem pe Luna

Mi-am turnat un pahar de javu.
A fost dulce, ca niciodată,
Și-nspre luna, roată,
Priveai doar tu...
Ți-am sorbit ca marea din plajă
Fiecare clipire și pașii
Scriși pe cântec de lire,
Până te-am cunoscut...

Am învățat să-ți vorbesc
Că-n plimbare te însoțeam tăcut.
Eram copil, erai tot ce am avut,
Și încă ești... tot ce îmi doresc,
dar prezentul e deja trecut!

In cercuri

mi-am alergat coada
timp de ani de nopti
doar sa ma gasesc
intr-o fantezie de rugina
intr-o clipa de lumina

... dar nu traiam acolo
saream coarda intr-un colt
si ma tot loveam de tavan
de ieri si de-un geam
si nu vedeam sfarsiul meu

in cercuri ma invartesc

Bomboane

am pastrat ascunse
intr-un buzunar
gradina si cartierul
leaganul si cerul
si le zdranganesc ca un breloc
ori de cate ori
copilul striga
... sa pot dormi din nou