Este strigătul pe care doar eu îl aud
când o văd intrând în cameră.
Îl simt cum mi se scurge prin vene
și mă înfierbântă cu răcoarea dimineților.
Nu am ce si cum să-i spun,
căci ochii nu vor să ma privească
si mâinile-i nu vor să fie mângâiate.
Vrea doar liniște...
Se pare că noaptea asta voi rămâne pe podea,
aruncat, pe undeva, într-un colț de cafenea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu