Rainman

I am a raindrop
Falling on a wall...
This wall that we all hit
In this life,
It's life itself.
Slowly,
From my little drop of life,
I started to leave behind
Small parts of me:
My watery skin,
My shapeless body,
And all that used to define me...
I lose them, as I fall,
Searching for the earth
That will send me back to my heavens.

Ghemotoace de fum

Spune.mi cum să fiu azi,
Puțin mai mult decât am fost.
Printre degete iar îmi cazi
Ca hârtia fără rost...

Pierdut prin nevazute galaxii
Tot alerg prin orașul spirală
Spune-mi suflete, mai știi
Ce-mi umplea privirea goală?

Clișeul #11

eu spun mereu că nu știu ce este iubirea...
dar simt mereu cum mă ții ceva mai strâns înainte să plec,
aud tremuratul din vocea ta după o zi în care nu ți-am vorbit,
văd ochii tăi umezi după primul sărut al dimineții...

seara, mă gândesc... tu ești convinsă că știi ce este iubirea.
de fiecare dată când îmi arăți că nu te înșeli de judecata ta
rămân uimit de iubirea care se presupune că este a mea
și o caut în fiecare zi ce-a trecut, picând tot mai mult în abisul gândurilor mele...

Nu mă rupe din grădina ta...

Sunt floare de om,
Floarea irisului,
Floare de colț,
Floarea soarelui...
Înfloresc în gând,
Privesc tăcând,
Rănile-n culori îmi pier
Când mă ascund sub cer.
Eu port rouă și port vânt,
Adun câte o zi nouă
Și pământ...

Miroase-mă, noapte,
Păstrează-mă, carte,
Purtați-mă, plete,
Dăruiți-mă, păcate...

Don't forget us!

I wouldn't have turned the sky upside-down
And I wouldn't have dug us out of forgetfulness
But the father still loves and doesn't forgive
And the mother still tends the wounds and carries on her shoulders
A son, a daughter,
Halved, a sculpted scar...

After all this time, after all this healing,
In the corner, my soul keeps weeping,
Hidden behind these hands
Tired of praying,
Desperate for a miracle.

We try to heal our wounds
But we won't sleep
Until we will see the days
When justice will be made!

Those flames will always burn in our minds,
Just like how their memory
Burns so alive in each verse...

I've been there that night
And i can't say it without hurting:

Don't forget us!

Răspunsul

Scopul călătoriei nu este să găsești
Lucruri, idei, oameni,
Care înseamnă
Doar cu cerneală pe hârtie,
Ci care înseamnă cu dragoste,
În suflet...

Nu uitați de noi!

eu nu aș fi răscolit cerul
și nu aș fi dezgropat din uitare
dar tatăl încă iubește și nu iartă,
mama îngrijește și pe umeri poartă
câte-un fiu, câte o fiică,
înjumătățit, o cicatrice cioplită...

după atâta timp, dupa atâta vindecare,
în colț încă îmi plânge dorul
ascuns între două palme
ostenite de rugăciune,
flămânde după o minune...

încercăm să ne vindecăm rănile

dar încă nu avem odihnă

până nu vom vedea zilele

când se va face dreptate deplină!

acele flăcări vor arde mereu în al nostru gând

la fel cum amintirea lor

arde viu în fiecare rând...

am fost acolo, în acea seară,

și nu pot spune fără să mă doară:

nu uitați de noi!

Clişeul #10

Încerc să înțeleg
Cum două semiluni
Se pot îmbrățișa
Şi din răcoarea lor
Să apară viața...

Pagini mânjite de viață

viața nu se măsoară în ani,
nici în momentele care-ți taie răsuflarea
viața nu se măsoară!
eu nu am cum să trăiesc mai mult ca tine
și nici tu nu poți să mă întreci
căci desaga de la piept încă nu mi s-a umplut
de trăire, de iubire, de amintiri și de nemurire...
eu am mai mult de câteva pagini între coperțile mele
și fiecare poartă amprenta persoanei care a răsfoit cândva
această poveste la care încă mai lucrez,
această fantezie la care încă mai visez ziua, cu ochii deschiși...
fă-ți un loc în paginile mele,
mai mult decât un rând, mai mult decât un capitol,
înghesuie-te printre litere sau rezeamă-ți obrazul pe un "ă" nesigur...

Când gândul îndrăznește să rupă liniștea

fără permisiune
mă amestec în culorile
ascunse de umbra pielii
care în fiecare noapte
îmi planuiește câte o rană nouă
câte un murmur străin
câte și mai câte...
luna mi-e martoră
soarele a mărturisit împotriva mea
și m-au condamnat la viață
și mi-au smuls privirea
înspre înalt
dar luna m-a tot așteptat
prinsă de frânghia gândurilor mele
trăgând lumea întreagă dupa ea
și marea pe care o iubeai
și noaptea-n care îmi lipseai...

liniște!

Abandon

Caut să mă uit la oglindă, din nou și din nou,

Cât să-mi pun la îndoială mintea mea de lut.

Corpul meu ce-mbătrânește este o oroare,

Că-și pierde mereu pielea ce-l ține înfrânat...

Umplându-mi urechile cu zgomote organizate

Nu mi-a ajutat niciodata sufletul,

Ci doar a înecat în grabă vocile 

Care-mi spuneau că nu sunt complet...

Îmi ridic mâinile spre cer și sper

Că acest trup nu mă va lăsa în urmă,

Căci pierderii din mine nu i-aș mai face față...

Oh, voința-mi slabă, oh, mintea-mi de lut...

Hopeless surrender

I keep returning to the mirror,
Just to question my clay mind.
My aging body's a horror,
There's sheded skin I can't find...

Stuffing my ears with organised noises
Never really helped my soul,
It just drowned out the voices
That told me I'm not whole...

I reach out with my hands and hope
This body won't stay behind
Because losing more of me I can't cope,
Oh, my weak will, oh, my clay mind...

Temerile

M-am temut mereu
Că nu voi avea un loc doar al meu,
Şi nu voi putea să-mi zidesc
Un cămin în care să trăiesc...

M-am temut de lemn
Căci mereu mă asculta
Și răspundea solemn
La mânia mea.
M-am temut de cărămizi,
Căci pământul nu ierta,
Roșii muribunzi,
Mereu ne va îngropa...
M-am temut de fier,
Mereu l-am visat arzând,
În teribile lanțuri pier,
Căci mă țin sub cerul plângând...
M-am temut de promisiuni
Şi niciodată nu reușesc să le zidesc
Oricât de multe aduni,
Oricât de mult îmi doresc...

M-am temut mereu de teama mea,
Că mă va ține departe de ea,
Când singurele lucruri cu care aş fi putut să construiesc
Sunt zilele când lângă ea mă trezesc...

Anonim

Nu mai am amprente
Aşa că atunci când te mângâi
Trupul tău nu-şi mai aduce aminte
De cine eram şi de cum te iubeam...

Clişeul #9

Clipa este mereu mai în viață ca mine
Dar întotdeauna  am învins amintirea,
În lupta mea cu roata timpului.
Dar roata se întoarce câteodată
Şi aduce înapoi luptele ce s-au sfârșit,
Lupte care par sa te dărâme...
Am să rup secundarul
Din ceas, din inimă, din gând,
Iar tu ai să sfărâmi roata
Care parcă ne duce mai departe,
Unul de celălalt,
Când noi ştiam încă din primul moment
Care este destinația şi călătoria noastră...

Clișeul #8

Mâna o spală pe alta,
Piciorul îl duce mai departe pe celălalt,
Ochii mei işi privesc, cuminți,
Perechea din chipul tău,
Şi palmele ni se încleștează într-o singură soartă.
Urechea o ascultă pe cealaltă
Şi împreună ele te ascultă pe tine,
Cum ziua ta se îmbină încet cu noaptea mea.

Aș păstra iubirea dintre oameni
Ascunsă într-o sticlă veche de vin,

Poate, cu timpul, va fi mai bună...

Te văd cum...

Mergi în linii drepte,
Înspre și înapoi,
Și părul îți atârnă greu de vânt...
Te ții strâns
De cărțile de la piept,
Să nu te sufle cumva
Și să nu te risipească în lume
Furtuna care se apropie...
Suni dar nu răspunde.
Strigi dar nu aude.
Sari dar nu te prinde.
Aștepți dar nu mai vine...

Îți ștergi obrazul.
A început să plouă...

Clișeul #7

Mereu dorm până după prânz,

Dar te aștept în fiecare dimineață

Să ne bem cafeaua, să mă speli pe față

Și poate să fugim departe, pe-un mânz.

Nu mă învelesc ci mă rostogolesc

Printre poze, pe pieptul tău,

Pe care-l tai, curios, cu-n fierăstrău

Căutând cumva să mă încălzesc...

Cliseul #6

Eu sunt adesea,
Dar nu sunt fără tine...
Altfel aş putea fi
Doar eu şi cu mine:
Un parfum fără purtător,
O culoare fără lumină,
Un cântec fără melodie,
O durere ce nu se alină...

Circuitul apei în natură

Sunt ca firul de iarbă, recent smuls...
Îmi cresc visuri noi, spre cer,
Din răni prin care mi se varsă parfumul
Şi sunt doar câțiva care-l ştiu bine.
Sunt norul de ploaie, mereu rătăcitor,
Mereu darnic, mereu încruntat...
Am pierdut ieri o parte din mine:
Mi-a picat din piept şi s-a îngropat.
Aştept azi altă parte să mi se întoarcă
Din călătoria spre miezul pământului.
Cumva sunt întreg tot timpul,
Dar timpul este doar o mișcare
Şi cum totul pare sa treacă în grabă pe lângă mine
Rămân cu impresia că stau pe loc...