Privesc prin doua ferestre rotunde

Țin încuiate sub lanțuri
Ferestre din trecut
ce par să fie sfărâmate...
Copilule?!
Nu-ți mai scrie numele în praf,
nu te mai juca cu cioburi...
Nu poți să înveți?
Trebuie să privești altundeva,
să ștergi rândurile greșite,
să crești,
să mori din nou,
ca oricum suntem încuiați aici...

Ne vedem pe Luna

Mi-am turnat un pahar de javu.
A fost dulce, ca niciodată,
Și-nspre luna, roată,
Priveai doar tu...
Ți-am sorbit ca marea din plajă
Fiecare clipire și pașii
Scriși pe cântec de lire,
Până te-am cunoscut...

Am învățat să-ți vorbesc
Că-n plimbare te însoțeam tăcut.
Eram copil, erai tot ce am avut,
Și încă ești... tot ce îmi doresc,
dar prezentul e deja trecut!

In cercuri

mi-am alergat coada
timp de ani de nopti
doar sa ma gasesc
intr-o fantezie de rugina
intr-o clipa de lumina

... dar nu traiam acolo
saream coarda intr-un colt
si ma tot loveam de tavan
de ieri si de-un geam
si nu vedeam sfarsiul meu

in cercuri ma invartesc

Bomboane

am pastrat ascunse
intr-un buzunar
gradina si cartierul
leaganul si cerul
si le zdranganesc ca un breloc
ori de cate ori
copilul striga
... sa pot dormi din nou

M-am impiedicat

se aud din nou ciocanele cum lovesc
dar nu se construieste nimic
si nici nu se repara
sunt confuz si am uitat culoarea verde
mi-e cam greu sa sincronizez orchestra
pe batai neindemanatice
precum ploaia pe tabla ruginita

iar s-a rupt firul

poti sa-mi spui ce simteam
ca nu-mi amintesc...

A fi sau a fost

voi lasa copii sa spuna adevarul despre mine
caci eu inca ma ascund
in spatele unui chip pe care de 20 de ani
inca nu-l recunosc in oglinda

cine sunt ?

Calatorii

pe muzica altora
parca nu ma mai simt acasa...
am ajuns undeva in centrul europei
intr-un oras plictisitor
cu baruri plictisitoare
pline de oameni plictisitori.
eu am o slujba pe care nu mi-am dorit-o vreodata
si vorbesc cu oameni pe care nu i-am placut niciodata
despre slujbele noastre plictisitoare.
maine cred ca voi incerca alta trupa,
poate ceva exotic, colorat si cu mai multa viata,
desi sunt alergic la prea multa traire
poate voi da de soare ...

Singur

Sufletul are nevoie de ce are nevoie
dar eu nu am nevoie de nevoi
sau cel puțin așa încerc să cred
în dependența mea surdă de asurzire.

Cu ochii expuși
îmi pun în pericol singurătatea
dar cum sunt singurul dintre cei singuri
sigur voi găsi neînțelegere în ochii tăi ascunși.



oricum nu-mi pasa

poem fara rima

am ajuns la poarta raiului
murdar si obosit
dupa cautarile mele
parca rupte din romanele cu Indiana Jones...
perlele pe care mi le doream
de cand am indraznit sa ma aventurez
ma asteptau acolo,
ascunse inre cearseafuri,
si-mi sopteau: "Bine-ai venit acasa!"

Ce inseamna sa fii actor?

'TRAGIC' sta scris, mare, deasupra celor buni,

cei care au uitat de ei

sa ne faca sa uitam de noi.

Gasim frumusetea in cadere

si ne adunam la colturi

sa ne hranim cu discursul lor pasionant.

De-as fi putut sa spun si eu, 

cum o fac ei,

cuvinte moarte

care sa prinda viata in piepturile celorlalti...

poate ar fi scris si deasupra mea,

mare.. 

TRAGIC!

Adunari egoiste

as fi vrut sa fiu 1.

un intreg, o unitate.

un om, puternic...

dar stiu ca nu pot

pentru ca am dat

din mine ...

sa putem fi 2.

Numar timp

Mă ascund în spatele unei clipe
și-mi las un gând în urmă :
'Cum să merit așa ceva?'
Atunci Ea-mi zâmbește din nou
și clipa fuge de mine:
Se duce să se alature celorlalte clipe,
ale viitorului nostru împreunat...
Aș face bine să mă ascund cât mai des
poate în spatele unei ore sau a unui an,
să fiu sigur că zâmbetul nu i se va stinge.

Nu sunt sigur că înteleg cum funcționează dragostea...

Ps

Lasă-mă să cioplesc din tine,
cu neîndemânatice sărutari,
tot ce-i strâmb și urât.

Să te lași dezbrăcată
de-ale mele neîndemânatice...
în pielea-ți fierbinte!

Circ

Latră câinii de nebuni,
de parca sunt făr' de stăpâni,
iar stăpânii urlă şi ei
ca nişte câini, făr' de nebuni...

Cand copilul nu va mai fi copil

nenorociții !
au crescut varsta la care ai voie sa vanezi
pana cand trebuie sa-ți vezi părinții
răstigniți pe un pat sau pe-o masă
iar tu, cu lacrimi pe obraz
trebuie sa iei sulița lor și să pleci de acasă...
cui îi mai arde atunci de vânat
cand schimbi sulița pentru o lopată
și știi că nimeni nu te ajută la săpat.
blestemată să fii tu soartă,
și noi, nenorociți, de fapt ...

Latrand la luna

Prins în cușcă, din nou...
Repetarea asta mă omoară.
Mă omoară. Mă omoară.
Cum să trăiesc așa? Mă omoară.
Tu îmi auzi strigătul?
Copilă !? Mai ești acolo?
Spune-mi, îmi înțelegi furia?
Sau nu vezi că sunt în cușcă?

E decorată cu fotografiile tale.
Tu ai cheia. Tu ai tot...

Nu stiu cat de jos pot sa ajung

Când mă înecam,
mă tot întrebam
cât de alb este raiul de sub mine?
Prin oglinda tulbure nu întelegeam nimic...
Mâinile altora cred că se dizolvau cumva
că nu ajungeau la mine,
nu apucam să le vad,
nu mă apucau să mă scoată
de aici, acolo, acum, atunci...
Nu am apucat vreodată să sper ...
Și totuși, am întins și eu o mână
pentru cei de sub mine...

Fluturii se arunca de la etaj

Mă gândeam ca în noaptea asta
să-mi smulg coastele.
Pe hârtie părea o idee bună...
Inima mi-ar fi fost liberă,
în sfarșit, afară din cușcă,
iar ghimpele ar fi căzut pe podea.
Pe hârtie totul pare o idee bună...

Lectura jurnalului unui adolescent care are prea multe perechi de ochelari de vedere

o vreme am tinut usa inchisa tuturor,
am privit doar prin fereastra prafuita,
cum imi zambesc, cum gasesc scopuri
alaturi de mine si de ziua mea de maine.
dar maine nu venea, si eu asteptam luna
sa imi spuna ca marea s-a oprit din dans
si eu pot sa merg, in sfarsit, in coltul meu de lume.
am asteptat. am asteptat din nou. inca astept.
dupa atata asteptare am putut macar
sa deschid usa, sa strang o mana,
sa lovesc prieteneste un umar, dar niciodata
nu am gasit pe cer luna. poate a coborat in mare,
a inotat pana in vama si de acolo a plecat spre munte,
si acum ma cauta pe strazile laturalnice
pe care preferam sa ma plimb...
nu mi-a placut niciodata agitatia
cand am vrut sa ma regasesc.
in restul zilelor, ar putea sa urle toti,
sa alerge cercuri in jurul meu,
sa-mi arunce viata respirata in orbita
si eu, sa ma hranesc cu tot ce lasa ei in urma.
iar scriu, nu mi-a placut niciodata sa citesc.
nu m-am gasit intre paginile cuiva
si poate ca daca nu m-am regasit
inseamna ca nu am fost niciodata pe acolo,
sa las o parte din mine in urma...

Prins

m-am insetat indeajuns...

plutesc cu fata in jos

si ma intreb cum voi scapa

din aceasta apa uscata,

acest namol inecator.