Am invatat...

Am scris o poezie. Timpul a trecut și am mai scris și altele. Am învățat să scriu pentru mine, pentru alții, pentru a transmite un mesaj modelat în versuri și imagini de cuvinte. Am învățat să îl fac frumos și să fie plăcut în inima lumii, nu și-n mândria lor. Am învățat să-mi deghizez intențiile în spatele unor rime reci sau a unor jocuri de cuvinte. Am învățat că lumea este rea și nu trebuie sa îi oferi încă un refren pentru că va pune capăt la tot ce ai încercat să cladești. Încercai să te clădești pe tine, să îți dai o forma și o față sau, pur și simplu, să te hranești cu ceva simplu, ca dragostea.

Atunci am scris o iubire. Timpul a trecut și m-a învățat să mă feresc de ea. Am învățat să iubesc ființa care sunt și trupul care mă ține prizonier, doar ca să mă iubească și ceilalți. Am învățat să iubesc lucrurile mici si neînsemnate pentru că ele au ajuns să îmi lipsească cel mai mult. Am învățat să nasc iubire în alții doar pentru a mi-o da înapoi și a nu mă pierde pe mine. Am învățat să rănesc iubirea cât să o fac să invete dar i-am cunoscut și durerea. Am învățat gustul iubirii în diminețile reci și parfumul ei în noapte. Am învățat să îl uit ca să mă pot bucura de el din nou și din nou...

Apoi am scris un cântec. Timpul a trecut și a devenit doar o amintire.

Am scris o credința. Timpul a trecut și mi-a sfărâmat-o. Am învățat că nu poți să crezi în tot, când nici nu învățasem ce înseamna totul pentru mine.
Am învățat că timpul trece și mă ia la braț cu el în goana vieții...

Am învățat că mai am de invatat ...

Încă învăț.