Hei, tu

Hei, tu!
Îți recunosc glasul,
din deșert, prin vântul șuierător.

Hei, tu!
Îți recunosc pasul,
dintr-o mare de oameni pustii.

Hei, tu!
Îți recunosc părul,
dintre raze-n culori de frunze tomnatice.

Hei, tu!
Îți recunosc unduirea trupului,
prin camașa larga ce-ți mângâie pielea.

Hei, tu !
Îți recunosc ochii timizi,
prin genele străine de sărutări.

Hei, tu !
Îți recunosc chipul,
printre palmele în spatele cărora îl ascunzi.

Hei, tu !
... mă mai recunoști ?