În casa fără oglinzi m-am născut,
astfel am putut să adorm fără să mă fi văzut,
fără să mă conturez în neînţelese umbre,
treaz doar în vis, străin de realităţi sumbre.
În casa fără oglinzi am ascultat în amuţire
cum varul prinde glas, înecat şi subţire,
am văzut cum printre cărămizi se strecura
şoaptă de lumină grea, scursă pe sub podea.
În casa fără oglinzi continui să trăiesc,
blestemat, fără vreo şansă să mă privesc,
dar am tot sperat că-ntr-o bună zi
lângă reflecţia mea tu o să fii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu