Te strecori pe sub piele şi nu laşi prizonieri.
Sfâşii sori care au ars zilele şi-au luminat noptea
pe spatele meu, crestături ale luptei de ieri.
Amară-i plăcerea când începi a mă devora!
Totuşi nu e destul! ... mai ai mult de consumat...
Înghite-mi şi golurile, vidul, întunericul !
Aruncă-mă afară din inima peste care m-am încoronat,
să rămân nomad, doar eu şi gândul...
Dar tu înca nu te-ai săturat ... vrei tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu