erau ochii mei...
cei care nu m-au lăsat să fiu cum sunt.
niciodata nu s-a văzut în ei
ce-aș fi vrut eu să se vadă,
așa că, forțat de împrejurări,
m-am rătăcit împreună cu marea, pe plaje.
ce s-a ales de ei?... niște făclii întunecate.
îmi spun toți cât de profunzi sunt,
că-mi trădează gândul...
da, poate că m-au trădat,
căci singura lumina cu care mai funcționau
era cea mângâiată de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu