să-ți arunci rădăcinile înspre măduva mea,
să mă prinzi în strânsoarea unui dans.
Am împărtășit ploile și seceta verii trecute.
Era să te uit în soare și să te las să te usuci,
dar m-ai strâns, și mai tare, cât să te învelesc cu umbra mea.
Mereu am urât iernile. Ploile sunt reci,
iar tu dormi în pieptul meu, între coastele albe.
Te zvârcolești că-i prea incomod, până și pentru mine...
Știu că și tu aștepți soarele, să te trezești,
și eu aștept cu răbdare să înflorești,
căci ești singura care poate supraviețui, floare de colț...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu