Urăsc să merg în umbra cuiva,
mai ales în cea a oamenilor de porțelan.
Locul lor nu este printre noi,
ci într-o vitrină, unde pot fi veșnici și falși.
Am auzit că ne vor îndrepta
înspre o prăpastie în care se aruncă toți,
și se sparg în bucăți perfecte.
Eu nu știu să înot, nu știu să zbor
dar măcar visez să fiu liber,
orice ar fi însemnat asta odată.
Mereu m-am ferit de umbre în calea mea,
dar când am întâlnit umbra ta ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu