Numar timp

Mă ascund în spatele unei clipe
și-mi las un gând în urmă :
'Cum să merit așa ceva?'
Atunci Ea-mi zâmbește din nou
și clipa fuge de mine:
Se duce să se alature celorlalte clipe,
ale viitorului nostru împreunat...
Aș face bine să mă ascund cât mai des
poate în spatele unei ore sau a unui an,
să fiu sigur că zâmbetul nu i se va stinge.

Nu sunt sigur că înteleg cum funcționează dragostea...

Ps

Lasă-mă să cioplesc din tine,
cu neîndemânatice sărutari,
tot ce-i strâmb și urât.

Să te lași dezbrăcată
de-ale mele neîndemânatice...
în pielea-ți fierbinte!

Circ

Latră câinii de nebuni,
de parca sunt făr' de stăpâni,
iar stăpânii urlă şi ei
ca nişte câini, făr' de nebuni...

Cand copilul nu va mai fi copil

nenorociții !
au crescut varsta la care ai voie sa vanezi
pana cand trebuie sa-ți vezi părinții
răstigniți pe un pat sau pe-o masă
iar tu, cu lacrimi pe obraz
trebuie sa iei sulița lor și să pleci de acasă...
cui îi mai arde atunci de vânat
cand schimbi sulița pentru o lopată
și știi că nimeni nu te ajută la săpat.
blestemată să fii tu soartă,
și noi, nenorociți, de fapt ...

Latrand la luna

Prins în cușcă, din nou...
Repetarea asta mă omoară.
Mă omoară. Mă omoară.
Cum să trăiesc așa? Mă omoară.
Tu îmi auzi strigătul?
Copilă !? Mai ești acolo?
Spune-mi, îmi înțelegi furia?
Sau nu vezi că sunt în cușcă?

E decorată cu fotografiile tale.
Tu ai cheia. Tu ai tot...

Nu stiu cat de jos pot sa ajung

Când mă înecam,
mă tot întrebam
cât de alb este raiul de sub mine?
Prin oglinda tulbure nu întelegeam nimic...
Mâinile altora cred că se dizolvau cumva
că nu ajungeau la mine,
nu apucam să le vad,
nu mă apucau să mă scoată
de aici, acolo, acum, atunci...
Nu am apucat vreodată să sper ...
Și totuși, am întins și eu o mână
pentru cei de sub mine...

Fluturii se arunca de la etaj

Mă gândeam ca în noaptea asta
să-mi smulg coastele.
Pe hârtie părea o idee bună...
Inima mi-ar fi fost liberă,
în sfarșit, afară din cușcă,
iar ghimpele ar fi căzut pe podea.
Pe hârtie totul pare o idee bună...

Lectura jurnalului unui adolescent care are prea multe perechi de ochelari de vedere

o vreme am tinut usa inchisa tuturor,
am privit doar prin fereastra prafuita,
cum imi zambesc, cum gasesc scopuri
alaturi de mine si de ziua mea de maine.
dar maine nu venea, si eu asteptam luna
sa imi spuna ca marea s-a oprit din dans
si eu pot sa merg, in sfarsit, in coltul meu de lume.
am asteptat. am asteptat din nou. inca astept.
dupa atata asteptare am putut macar
sa deschid usa, sa strang o mana,
sa lovesc prieteneste un umar, dar niciodata
nu am gasit pe cer luna. poate a coborat in mare,
a inotat pana in vama si de acolo a plecat spre munte,
si acum ma cauta pe strazile laturalnice
pe care preferam sa ma plimb...
nu mi-a placut niciodata agitatia
cand am vrut sa ma regasesc.
in restul zilelor, ar putea sa urle toti,
sa alerge cercuri in jurul meu,
sa-mi arunce viata respirata in orbita
si eu, sa ma hranesc cu tot ce lasa ei in urma.
iar scriu, nu mi-a placut niciodata sa citesc.
nu m-am gasit intre paginile cuiva
si poate ca daca nu m-am regasit
inseamna ca nu am fost niciodata pe acolo,
sa las o parte din mine in urma...

Prins

m-am insetat indeajuns...

plutesc cu fata in jos

si ma intreb cum voi scapa

din aceasta apa uscata,

acest namol inecator.

Umbre in culori

E prima dată când vreau să văd umbrele în culori,
să le văd și fața, nu doar spatele, mereu întors la mine.
Poate că umbrele zâmbesc,
chiar dacă nu au nas și obraji,
sau poate o bărbie
pe care să și-o mângâie când se întreabă
de ce mereu sunt lăsate în urmă...

Ieri, îmi căutam umbra în oglindă.
Nu-ți voi spune ce-am văzut.

Mesaj intr-o sticla

Imi lipsesti cum orbului ii lipseste caldura rasaritului!
Dar orbul este pierdut pe mare si-ntre ganduri reci
iar tu, prin porturile intunecate pari sa nu mai treci...
...am jurat: te voi astepta pana la sfarsitul orizontului.

Astenie de primavara

tu, adiere, rece adiere,
cum de ai ajuns
sa porti la subsoara
parfumul zilelor de odinioara?
furtuna, furtuna...
blestemata nebuna,
lasa-ma sa uit odata
ca traiesc o viata neinsemnata!

Nu mai am rabdare

sunt un viticultor fara rabdare...
ma impacientez cand stiu
cum se vor inrosi
buzele tale dulci

Privighetoarea

nu m-au lăsat să zbor.
am cântat numai în șoaptă.
m-au făcut pasăre de grădina...

Stricat

se spune că funcția dă organul...
atunci îmi voi păstra inima,
pentru a iubi,
și restu voi lăsa să moară,
împreună cu mine,
în această insuportabilă îndepărtare...

La razboi

sunt doar doua feluri
in care poti deveni puternic:
sa nu iubesti vreodata,
astfel nu vei avea slabiciuni.
sa iubesti mereu,
atunci vei avea toata puterea lor!
orice cale ai alege,
trebuie sa te pregatesti
caci razboiul vine!

Ruga

Mereu am împărțit pâinea,
ca fiul de Dumnezeu.
Câte o bucată tuturor celor
pe care i-am iubit vreodata.
Din prima zi, nu am mai fost întreg,
am tot dat până când
nu am mai cunoscut înfometarea.
Nu-ți pot fi totul...

Acum, stai în fața mea,
și nu vrei nimic.
Nici eu nu vreau ceva,
poate decât să vrei tu...

Jur ca niciodata nu mai vorbesc cu mine

I-am spus:
"Nu poți fi un actor!
 Nu vei putea să-ți joci rolul în fiecare zi,
 înconjurat de acest public crud.
 Lumea asta nu-i pentru tine."
Era de parcă puteam să-i gust dezamagirea
căci plutea în jurul lui
ca unul din norii de zilele trecute.


Am clipit,
și acolo eram,
singur,
în fața oglinzii.

Versuri reci de iarna

Ți-am dat timp să crești în mine,

să-ți arunci rădăcinile înspre măduva mea,

să mă prinzi în strânsoarea unui dans.

Am împărtășit ploile și seceta verii trecute.

Era să te uit în soare și să te las să te usuci,

dar m-ai strâns, și mai tare, cât să te învelesc cu umbra mea.

Mereu am urât iernile. Ploile sunt reci,

iar tu dormi în pieptul meu, între coastele albe.

Te zvârcolești că-i prea incomod, până și pentru mine...

Știu că și tu aștepți soarele, să te trezești,

și eu aștept cu răbdare să înflorești,

căci ești singura care poate supraviețui, floare de colț...

Vin acru

sunt un băutor de vin.
ba chiar îmi fac vinul meu,
din când în când...
am cocioaba mea,
stau într-un cartier liniștit
iar pe vecini nu-i deranjează zgomotul...
de fiecare dată când simt
că bobul de strugure îmi zvacnește
între coaste,
apoi în pumnul aspru,
și apoi sub tălpile mele groaznice,
îl storc, fără milă.
uneori, am nevoie de tine,
să-mi spui daca e acru vinul
căci eu deja nu-i mai disting gustul,
dar cum nu vreau să mor de sete,
continui să-l fac...