Clișeul #72

Mereu am fugit

Până în momentul, 

De momentul, 

În care toate piesele s-ar fi potrivit. 

Am lăsat să se întâmple 

Totul la timpul meu, 

În timp ce îmi terminam scenariile 

Despre cum nimic nu se întâmplă cum vreau. 

Iubito, ajută-mă să pun copilul la somn, 

Ca să putem vorbi și noi ca doi adulți, 

Între o sticlă de vin și un balcon deschis. 

... Ce repede fuge timpul, of iubito! 

Clișeul #71

Obișnuiam să scriu despre viață și moarte,

Iubire și noapte, 

Despre cum voi schimba lumea, 

Despre cum s-a schimbat deja, în noi. 

Nimeni nu mai citește ce s-a scris cândva, 

Acum când am ajuns să scriu

Doar pentru a-ți aduce aminte de mine... 

Clișeul #70

Unde am fi fost acum,

Cu toate ușile zidite, 

Strigând închiși în coaste

... după ajutor?

Pași mici de dans, 

Au fost făcuți în grabă,

Pe sfoara care taie în două

Acest punct

Clișeul #69

M-am trezit în noapte

Cu o neașteptare flămândă

De a pleca la război. 

Mintea îmi cere, inima îmi cere, 

Sufletul îmi șoptește că ar fi cazul

Să plec la război... 

Poate voi avea norocul 

Ca ceva mai puternic decât 

Toate deciziile mele de până acum

Să-mi strivească într-un final coastele. 

Aș pleca la război, să uit.

Aș pleca la război, de parcă n-aș ști că nu pot ucide trecutul, viitorul, sau tot ce încă bântuie... 

Aș pleca, cu tot cu războiul meu, undeva departe, unde m-ar întâlni pacea. 

Clișeul #68

Am ales greșit de atâtea ori încât sper ca atunci când momentul va fi potrivit și universul va fi adunat în jurul meu, să aleg în sfârșit mișto - alt cuvânt nu puteam să aleg și eu... 

Clișeul #67

Urăsc nopțile lungi!

Mă uit îndelung spre pereții decorați cu vopsea nouă,

Albastrul interiorului coastelor mele, 

Și-mi caut orbește rămășițele filmului preferat. 

Pe scaunele din fața ecranului de 360 de grade

Zac diferite puncte de vedere pe care nu le-am văzut:

Deznodământul neașteptat și eroul renăscut, 

Regretele mele și sfârșitul mut, 

Oglinda ta, prin care n-am văzut, 

Audiența rece și exteriorul necunoscut... 

Filmele sunt doar niște ghiduri pentru cei rătăciți,

Niște puzzleuri pentru cei mereu răzgândiți, 

Niște universuri noi pentru alții priviți 

Prin camera aceasta care ne urmărește pe toți 

Cum încercăm să ne purtăm ca niște adulți 

După jocurile acestea de copii... 

Cât?!

Haine, să-mi acopăr pielea,

Mască, pentru nas și gură,

Ochelari de soare, la ochi, 

Căști în urechi...

Cât să-mi mai mint simțurile 

Că trebuie să rămân în acest oraș? 

Clișeul #66

Picură în peșteră.

Stăm înghesuiți în jurul focului

Și depănăm ce-am mai văzut prin ferestre, 

Într-un treacăt aburit...

Clișeul #65

S-a întâmplat să cred cel mai mult

În cele mai neînsemnate lucruri,

De nicăieri, și în cel mai rapid treacăt.

...Și tot m-am trezit trăind o realitate 

Pe care n-aș fi crezut-o vreodată.

Mă tot trezesc din vis

Dar visul nu de termină.

Am visat la noi în cel mai neînsemnat ceas al nopții, 

Și acum stau treaz, pe marginea spiralei fustei unei țigănci, 

Străduindu-mă să cred iar în ceva.

Cometa

Sunt cometa care îți brăzdează acum universul, 

Și mă lovesc de tot în calea mea. Stelele îndepărtate mă privesc tăcut.

Am greșit... 

Mă cotesc, mă întorc, mă tem că ar fi trebuit să rămân doar în trecere. 

Cozi de gheață, cât cozile de la pâine, 

Vreau să-mi miroasă casa-a proaspăt coaptă, 

Până mâine. 

Inevitabil

Sunt o ceapă,
Sau ceapa mă-tii, cum mi se mai spune...
În spatele tuturor acestor straturi
Care se presupun că ar proteja ceva divin,
Tot se ascunde dulceața care te va face să plângi
Și să blestemi pământul din care am fost scos...
... ceapa mă-tii de țărână de om! 

Sfârșitul

Acesta nu este sfârșitul, 

Oricât de oribil s-ar simți...

Adu-ți aminte de ultimul sfârșit. 

Credeai că acela este sfârșitul,nu?

Acesta nu este sfârșitul.

Aceasta este o lecție-n 13 rânduri de timp,

O casetă stricată, care pentru unii

Cântă aceleași melodii, sfârșit după sfârșit...

Acesta și aceasta, ceilalți, nu sfârșesc, 

Nu se sfâșie, nici nu se sfârtecă în fața unui sfârșit,

Oricât de nesfârșită ar fi 

Acesta nu este un sfârșit.

Sfârșitul sferic care ne așteaptă în sferele noastre aplecate spre un umăr 

Sfârșește în sfârșitul fiecărei zile, văzut de pe blocul

De la sfârșitul anului. 

Acesta nu este sfârșitul!

Este doar o amintire a unui sfârșit...

Sfârrr

Poate

Mereu mă întrebai de ce nu mai scriu. 

Scriai atât de mult...

Poate... Până să-ți scriu ție. 

Clișeul #64

Stând cu capul în nori

Tot încerc să culeg stropi

Pentru setea mea străină...

Stând cu picioarele în gheață 

Tot sper să prind primăvara 

Pentru fuga mea străină...

Stând cu pieptul într-un țăruș 

Tot mă tem, ca primii oameni, 

Pentru viața mea nouă...

Clișeul #63

Cădem atât de des,

Atât de frumos, 

Încât ne mințim 

Că-n această tragedie

Zburăm înspre zenit... 

Clișeul #62

Merg pe străzile în jurul cărora se construiește noul castel.

Mă omogenizează fiecare lovitură în umăr, 

Fiecare om dezmembrat care se împiedică de mine,

Și mă reconstruiesc înaintea lor. 

Toți cerșetorii mă privesc ciudat,

Cu ochii din spatele măștii, 

De parcă au ceva să-mi spună, după muncă.

De ce mă văd vinovat, în ochii lor? 

Tot ce-am făcut vreodată a fost să cerșesc 

Puțină iubire, puțină atenție, înțelegere, timp... 

Femeia care s-a zidit în pereții noului eu

Îmi cântă printre sirene

Mantra schimbării.

Îmi pare rău iubito că te lovesc de toți oamenii de care mă împiedic. 

Încă puțin și ajungem acasă... 

Clișeul #61

Ochii-mi surpați

Caută ieșirea 

Din acest labirint fluid, 

Tangent la piele, 

Tango atent, 

Permanent,

În brațele tale fluide, 

Iubito!

Clișeul #60

Sunt genul acela de om

Care are cicatrici peste alte cicatrici, 

Răni mici peste răni și mai mici... 

Și totuși nu renunț.

Îmi car instrumentul înghețat în teacă

După fiecare război din mine,

Și în tăcerea unei camere întunecate

Uit totul după ce adorm. 

Rost în tot

Împreună cu liniștea înălțimii, tac. 

Noaptea mă găsesc întrebându-mă:

Sunt amnezic? 

Sunt nebun? 

Sunt degeaba? 

Merg în felul meu pe acest hol de muzeu 

Și într-un frig infernal caut toată pictura. 

Marea pictură. 

Marea întrebare. 

Marea fugă. 

Am ales un birou și mi-am așezat toate jucăriile 

În ordinea copilului cocoțat înapoi. 

Înghesuie-ți culcușul acolo,

Adormi în mijlocul fascinației, 

Și privește-o cum se răstoarnă-n vis. 

Trebuie să particip. 

Ar fi cazul să mă urnesc... 

Mă uit în jur, 

Deja pierdut în oglinda din palmă.

Mâinile-mi la ochi, mâinile la urechi, 

Piciorul în gură, talpă în piept! 

Frânează gândul de-a lungul vertebrelor

Ca o carte sfâșiată din cotor. 

Îmi aud clipitul, 

În urma unui timp potrivit. 

Am promis că nu mai scriu, 

Dar am mințit. 

Tăcerea

Azi nu am vorbit cu nimeni.
Am fost musca din spatele geamului.
Am cântat ca un greier fără cap pe umeri.
Am fost albina care s-a întors la fruct.
Am construit mușuroiul înainte de inundație.
Am ros cărțile pe care trebuia să le studiez.
Azi...
Aș fi sărit de la etaj, ca o larvă înainte de cocon.

E și mâine o zi.