Pagini mânjite de viață

viața nu se măsoară în ani,
nici în momentele care-ți taie răsuflarea
viața nu se măsoară!
eu nu am cum să trăiesc mai mult ca tine
și nici tu nu poți să mă întreci
căci desaga de la piept încă nu mi s-a umplut
de trăire, de iubire, de amintiri și de nemurire...
eu am mai mult de câteva pagini între coperțile mele
și fiecare poartă amprenta persoanei care a răsfoit cândva
această poveste la care încă mai lucrez,
această fantezie la care încă mai visez ziua, cu ochii deschiși...
fă-ți un loc în paginile mele,
mai mult decât un rând, mai mult decât un capitol,
înghesuie-te printre litere sau rezeamă-ți obrazul pe un "ă" nesigur...

Când gândul îndrăznește să rupă liniștea

fără permisiune
mă amestec în culorile
ascunse de umbra pielii
care în fiecare noapte
îmi planuiește câte o rană nouă
câte un murmur străin
câte și mai câte...
luna mi-e martoră
soarele a mărturisit împotriva mea
și m-au condamnat la viață
și mi-au smuls privirea
înspre înalt
dar luna m-a tot așteptat
prinsă de frânghia gândurilor mele
trăgând lumea întreagă dupa ea
și marea pe care o iubeai
și noaptea-n care îmi lipseai...

liniște!

Abandon

Caut să mă uit la oglindă, din nou și din nou,

Cât să-mi pun la îndoială mintea mea de lut.

Corpul meu ce-mbătrânește este o oroare,

Că-și pierde mereu pielea ce-l ține înfrânat...

Umplându-mi urechile cu zgomote organizate

Nu mi-a ajutat niciodata sufletul,

Ci doar a înecat în grabă vocile 

Care-mi spuneau că nu sunt complet...

Îmi ridic mâinile spre cer și sper

Că acest trup nu mă va lăsa în urmă,

Căci pierderii din mine nu i-aș mai face față...

Oh, voința-mi slabă, oh, mintea-mi de lut...

Hopeless surrender

I keep returning to the mirror,
Just to question my clay mind.
My aging body's a horror,
There's sheded skin I can't find...

Stuffing my ears with organised noises
Never really helped my soul,
It just drowned out the voices
That told me I'm not whole...

I reach out with my hands and hope
This body won't stay behind
Because losing more of me I can't cope,
Oh, my weak will, oh, my clay mind...

Temerile

M-am temut mereu
Că nu voi avea un loc doar al meu,
Şi nu voi putea să-mi zidesc
Un cămin în care să trăiesc...

M-am temut de lemn
Căci mereu mă asculta
Și răspundea solemn
La mânia mea.
M-am temut de cărămizi,
Căci pământul nu ierta,
Roșii muribunzi,
Mereu ne va îngropa...
M-am temut de fier,
Mereu l-am visat arzând,
În teribile lanțuri pier,
Căci mă țin sub cerul plângând...
M-am temut de promisiuni
Şi niciodată nu reușesc să le zidesc
Oricât de multe aduni,
Oricât de mult îmi doresc...

M-am temut mereu de teama mea,
Că mă va ține departe de ea,
Când singurele lucruri cu care aş fi putut să construiesc
Sunt zilele când lângă ea mă trezesc...

Anonim

Nu mai am amprente
Aşa că atunci când te mângâi
Trupul tău nu-şi mai aduce aminte
De cine eram şi de cum te iubeam...

Clişeul #9

Clipa este mereu mai în viață ca mine
Dar întotdeauna  am învins amintirea,
În lupta mea cu roata timpului.
Dar roata se întoarce câteodată
Şi aduce înapoi luptele ce s-au sfârșit,
Lupte care par sa te dărâme...
Am să rup secundarul
Din ceas, din inimă, din gând,
Iar tu ai să sfărâmi roata
Care parcă ne duce mai departe,
Unul de celălalt,
Când noi ştiam încă din primul moment
Care este destinația şi călătoria noastră...

Clișeul #8

Mâna o spală pe alta,
Piciorul îl duce mai departe pe celălalt,
Ochii mei işi privesc, cuminți,
Perechea din chipul tău,
Şi palmele ni se încleștează într-o singură soartă.
Urechea o ascultă pe cealaltă
Şi împreună ele te ascultă pe tine,
Cum ziua ta se îmbină încet cu noaptea mea.

Aș păstra iubirea dintre oameni
Ascunsă într-o sticlă veche de vin,

Poate, cu timpul, va fi mai bună...

Te văd cum...

Mergi în linii drepte,
Înspre și înapoi,
Și părul îți atârnă greu de vânt...
Te ții strâns
De cărțile de la piept,
Să nu te sufle cumva
Și să nu te risipească în lume
Furtuna care se apropie...
Suni dar nu răspunde.
Strigi dar nu aude.
Sari dar nu te prinde.
Aștepți dar nu mai vine...

Îți ștergi obrazul.
A început să plouă...

Clișeul #7

Mereu dorm până după prânz,

Dar te aștept în fiecare dimineață

Să ne bem cafeaua, să mă speli pe față

Și poate să fugim departe, pe-un mânz.

Nu mă învelesc ci mă rostogolesc

Printre poze, pe pieptul tău,

Pe care-l tai, curios, cu-n fierăstrău

Căutând cumva să mă încălzesc...

Cliseul #6

Eu sunt adesea,
Dar nu sunt fără tine...
Altfel aş putea fi
Doar eu şi cu mine:
Un parfum fără purtător,
O culoare fără lumină,
Un cântec fără melodie,
O durere ce nu se alină...

Circuitul apei în natură

Sunt ca firul de iarbă, recent smuls...
Îmi cresc visuri noi, spre cer,
Din răni prin care mi se varsă parfumul
Şi sunt doar câțiva care-l ştiu bine.
Sunt norul de ploaie, mereu rătăcitor,
Mereu darnic, mereu încruntat...
Am pierdut ieri o parte din mine:
Mi-a picat din piept şi s-a îngropat.
Aştept azi altă parte să mi se întoarcă
Din călătoria spre miezul pământului.
Cumva sunt întreg tot timpul,
Dar timpul este doar o mișcare
Şi cum totul pare sa treacă în grabă pe lângă mine
Rămân cu impresia că stau pe loc...

Sirena selenară

Te privesc fascinat
Cum smuceşti arcuşul
În suavă melodie,
Şi mă smucesc şi eu, din mine,
Să mă apropii de vârful valului,
Cărare neştiută spre lună...

Mă privești, dezamăgită,
Şi-mi spui că vioara-ți scârțâie,
Corzile te sfâşie adesea,
Lemnul s-a umflat
Şi crăpăturile se întind încet,
În sus, pe brațe...

Ți-am răspuns...
Encore!

Micro(rb)scopic

Aş vrea să fiu cândva
Scânteia care-ți călătorește
Dintr-un gând în altul,
Dar, din păcate,
Sunt doar un fulger fără de tunet...

Aş vrea să fiu cumva
Îmbrățișarea care-ți strânge
Cele mai mici părți din tine,
Dar, din păcate,
Nu reușesc să-ți țin tălpile pe pământ...

Aş vrea să fiu
Picătura dintre fărâmele de nisip,
Să nu te las să te scufunzi,
Dar, din păcate,
Aseară îți curgeam pe obraz...

Fără contur

Cel mai uşor fel în care aş fi ajuns la tine
Ar fi fost înjumătățindu-mă...
S-au înjumătățit jumătățile în sferturi şi sferturi
Şi s-au risipit aiurea prin lume.
Sferturile rămăseseră să se vadă cu tine,
În stație, la fără un sfert...
Eu, mă ascundeam de ceilalți,
Ca nu cumva să se înjumătățească de colțurile mele,
Dar tu parcă te loveai de fiecare, în drumul tău,
Cât să mai verşi puțin din tinele care stătea pe margine...

Am adormit cumva cu brațele deschise

dintr-un căscat să mă înghiți îndată,
dar nu de oboseală sau de plictis,
nici cum se înghite omul, șarpe fără coadă,
în cămara inimii sale, închis...
tu să mă cuprinzi
ca un cearșaf curat,
cu un suflet nepătat,
către cerul care s-a aplecat
să ne mângâe cu văzduhul...
să nu-mi dai vreodată drumul!

Tell me

Tell me!
Do you ever feel like being looked at,
But not in that ordinary and feelingless way?
Do you ever feel like being looked at
Like a lost man looks at an oasis in the desert?
Do you ever think you look like
Somebody's reason to live
And that in your green eyes lies the energy of the world?
Do you ever feel like being watched so intense
That the air around you got chills?
Do you ever feel
The way I look at you?
... tell me!

Green thoughts on the walls

I always crouch to meditate
Into the fetal position.
My eyes disconnect
And I leave my mind to wander free
From the ropes I tie it up
Most of the times.
I'm in a silkworm's cocoon.
Isn't it wierd, my mind?
Tell me, child! Answer...
You're always there,
Close, in my mind.

Sour wine

I'm a wine drinker.
I even make my own wine
From time to time...
I have my shack,
I live in a quiet neighbourhood
And the people don't complain about the noise.
Every time I feel
That the grape is trembling
Inside my ribs,
Then inside my angry fist,
Then under my terrible foot,
I squeeze it, without mercy...
Sometimes I need you,
To taste my wine, if it's sour,
Because I no longer feel it's taste
But I don't want to die of thirst
So I keep making it...

Paper birds

When you flew away,
You left behind
A scar on the entire sky
And since then
I keep calling,
With white songs,
The rain, to wash everything away...

I wait for you to return to me
And I will always sing,
Until the Sun will burn in the horizons
Even the most shy echo: my love...