Te privesc fascinat
Cum smuceşti arcuşul
În suavă melodie,
Şi mă smucesc şi eu, din mine,
Să mă apropii de vârful valului,
Cărare neştiută spre lună...
Mă privești, dezamăgită,
Şi-mi spui că vioara-ți scârțâie,
Corzile te sfâşie adesea,
Lemnul s-a umflat
Şi crăpăturile se întind încet,
În sus, pe brațe...
Ți-am răspuns...
Encore!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu