miercuri, 1 iunie 2016

La mulți ani, copilule!

Suflarea de viață
Se găsește fragilă, în murdare-palme,
Zâmbetul de pe față
Este copilul care împarte din jucăriile sale...

Nu cunoşteam pe altcineva
Înafară de frații cu care câştigam ziua
Şi rămânea de datoria mea
Să învăț binele, răul sau că-n viață nu există piua...

Când cădeam din greşeală, pe jos,
Mă răneam, plângeam dar mă ridicam,
Când mama nu-mi găsea folos
Mă cocoțam pe-un scaun şi o priveam...

Râsul meu molipsitor
Era cântecul pe care toți îl cunoșteam,
Universul din curțile blocurilor
Este singurul loc în care iubeam şi creşteam...

Eram copil şi viața era frumoasă,
Indiferent de unde, indiferent de rasă,
Dacă toți am fi mereu copii
Întreg Pământul ar fi "acasă"...

Un comentariu: