Mă ghemuiesc mereu,
Ca un copil în pântec,
În poziția mea de meditat.
Ochii mi se deconectează
Şi-mi las gândul să umble,
Liber de sfoara cu care-l leg
În majoritatea timpului.
Sunt în vizuina unui vierme de mătase.
Nu-i aşa că îți pare ciudat, gândul?
Spune-mi copilă! Raspunde...
Doar eşti mereu acolo,
Aproape de gândul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu