Musca domestica

Pereți, ziduri, alte ziduri ...
toate acoperite cu oglinzi.
Și tot nu văd cum ești,
nici eu, cum am fost.

Aș respira, dar sunt claustrofobic.
Aș ieși la o plimbare dar am gleznele slăbite
căci mereu pic de pe tavan
în încercările mele de a zbura...

Matineu

Oricât de mult m-aș fi ascuns,
în întuneric de nedeslușit,
să fiu greu de privit, greu de citit...
tot ar fi rămas un strop din mine
pe marginea cănii tale de cafea.
Dimineața m-ai fi găsit,
chircit, încolăcit de o coală albă,
cu bucăți din chip sfărâmate pe podea
și cu tâmplele îngropate în cerneala
care mi-a fugit de sub piele.

Aruncă privirile pe pereți,
sparge cana de podea!
Lasă casa să cânte!
... zilele sunt prea tăcute fără tine.

Vals

Te-am lasat ca pe un copil, din stransoare,
si ti-am dat un avant de perfectiune...
Te-am privit intregi, albstre, luni,
cum nu te rataceai prin lume,
ci ramaneai langa mine. Acum tu m-ai cuprins,
si vidul initial, intre noi l-ai inchis.

Impreuna am scapat de perfectiune, de copilarii,
iar vidul s-a-nfuriat intr-o furtuna.
Ne-am invartit in vals de fulgere
si ne-am zgariat numele pe luna...
Inca ai ramas langa mine. Acum suntem un cuprins,
si poemul initial, volumul l-a inchis.

Vreau sa emigrez

Am importat ca un copil
melancolie occidentala,
din filme, din muzica,
din parfumul de pe haine...

Am consumat-o pe toata,
iar in coltul meu de lume
nu am unde s-o dezlantui,
nu am pe cine sa corup
sa mi se alature fara curaj.

Aici nu ma filmeaza nimeni,
nu ma asculta nimeni cantand,
nu imi cauta nimeni parfumul
iar ideile mele sunt praf pe biblioteca virtuala ...

... vreau sa emigrez.

Promenada

Hai sa ne cunoastem pe o strada
unde iubirea nu este oarba
iar urechea mea ruginita
este straina de povestea ta.

Vom deslusi impreuna priviri,
chiar si dupa ce muzica s-ar opri...
Eu as fi privit in gol,
iar tu m-ai fi vazut intreg.


Ne-am mai revedea la o plimbare
dar de cand am plecat, m-am ratacit pe mare ...

Singuratate la prima vedere

Ciudat sentiment sa stiu ca nu-ti apartin.
Imi frange orice vis in mici farame de vin
si ma imbat cu gandul acesta in fiecare seara...
Ciudat sentiment sa stiu ca nu-mi apartii.

Dimineata rece

Iti cunosc fiorii care-ti mangaie spatele si umerii goi,
dar nu stiu cand au fugit din mine,
caci in nevazute, neauzite, neavute clipe
au gasit adapost in tine, cea mai frumoasa parte din noi...

Camera se tot zvarcolea pana cand ai inceput
sa-mi povestesti, zambind, zile in care te priveam
printre peretii reci ai parcurilor in care ne intalneam...
Am adormit, impreuna cu indepartarea ce-a mucegait.

Acum ca rasaritul s-a incolacit de frig sub trotuare
iar tu, scapata de sub patura in somnambule cautari,
nu m-ai gasit nici in vis, nici zacand pe podea,
as putea sa fug, sa beau o cana de uitare de sine...

Fotoliu pentru doi

Ciudata asteptare se ascunde in ochii tai...
Din noapte nu se face zi de cand te astept sa vii...
Mereu tremuri asa sau doar te-a prins frigul?
Ai mainile reci... cred ca am racit si eu.
Tu esti calda, eu sunt cel care s-a imbolnavit.
Cum ti-a fost saptamana? Ce-ai mai facut?
Bine. Rutina... Tu?
Bine, tu?
Bine.
O sa ploua azi...
Mereu o sa am loc pentru tine sub umbrela mea.
O sa ocolesc ploaia...
Sigur?
Sigur.
N-ai mai trecut pe acasa de ceva timp...
Te asteptam, nu ai vazut?
Nu. Adormisem. Eram foarte obosit.
Tine-ma in brate.
Nu pot. Esti uda. Stii ca sunt bolnav.
Te urasc... boala nenorocita!
Trebuie sa plec. Deja sunt in intarziere..
Vorbim maine?
Vorbim.

Prima scrisoare

hei,
spune-mi, cum ai reușit să mă faci să mă împiedic peste o zi
și să pic, fără control, fără religie, fără mine...?
m-ai diluat în ochii tăi gri, câteodata verzi, în diminețile ploioase.
am pierdut orice sens, am uitat timpul într-un buzunar la piept,
am învățat din mers și unui străin i-am vândut la colț ultima coală de regret.
... cu degetele roase de încredere și de zidurile groase
ai schițat găuri umplute în pieptul meu.
spune-mi, cum ?!
ai crescut, înflorind ca o nouă viață, ca un râu printr-un deșert...
poate că deșertul eram eu, pustiu și gol, părăsit ...
poate că deșertul erai tu ...

nu, nu este o scrisoare!
dar totuși sper să-mi răspunzi într-o bună zi...









am uitat să mă semnez ...

Elegia 1

Goale sunt foile care mi se adună în urmă,
flămânde de amintirile care mă frământă...
Se lipesc de piele și așteaptă să fie scrise,
cu un strop de sudoare, cu o străină sărutare...

Unde am fost în tot acest timp? Singur, în îndepărtare
de un deșert de oameni, în continuă eschivare ...
Dar totuși, unde să găsesc cerneală să pot să scrie,
căci prin vene-mi curge teama că nu voi știi ce-o să fie...

Departe

Suflet tânăr, cauți îndepartare,
cât mai departe de soare.
dar te va alina oare ... aceasta departare ?
Crezi că-ți vei găsi peste hotare
aruncate la întamplare
bucățile inimii tale goale ?

Vreau

Vreau să mă rup și de ultimul strop de sânge...
Oricum mă simt străin în trupul meu.
Vreau mai mult, dar nu cunoștințe lăturalnice.
Vreau adevăr, vreau să scap de aripile de ceara!

Metamorfoza

Orice cărăbuș
devine un licurici
când e luminat.

Launtric

Te auzeam cum pășeai printre ruine...
Era liniște nocturnă și zgomot de valuri
între coastele mele, iar tu, continuai să mergi.
Umbrele trecutului s-au târât în jurul tău,
dar nu te-au speriat, ți-au răcit pielea și zâmbetul...

Auzi cum totul se dărâmă-n urma pașilor tăi?
Tot ce-am fost, tot ce timpul a clădit,
ros de ură și surpat de-amar... s-a prăbușit.
Simți râul care a-nceput să curgă din nou?
Îți poartă numele și pasiunea-ți în curentul viu.

.....

Pot să te zidesc în peretele templului meu?

Ma vreau inapoi ...

mă vreau înapoi ... din brațele tale,
doar să te mai cunosc încă o dată
să pot face din nou aceeași greșeală,
zâmbind.
... și doar ecouri să se audă,
într-o sală de concert goală,
când tu veneai să mă vezi, până-n zori,
când mâinile-mi sângerau pe chitară,
iar vocea-mi tremura între pereți
și se stingea în tandem cu luna.
cămașa mea pătată cu vin ,
încercai să mi-o ștergi, cu buzele,
doar să te pătezi alături de mine...

Vineri, 13

Soare palid de pe cerul nopții,
cufundat în mare de atâtea ori...
luminează-mi întunecat sorții,
să pot vedea din nou, mai clar!

Amar ce-l vărs pe gât, răbdător,
doar să-mi mai cunosc din fericire,
cum de mă-mbeți ca pe un copil,
ca o piesă pentru vioară, ca o primă iubire?

Omul

Cum poți să fii totul,
când eu tremur ca un copil
iar nori de furtună se adună
în urma mea?

Cum pot să fiu un nimic,
mărșăluind în spatele vieții,
rămas pe un trotuar ud,
să aștept trecutul?

Cum pot ...? Cum poți ...?
Ce va urma?
nu presimt...

Te vad. Ma vezi.

Vreau un alt ochi,
să te priveasca mereu,
să-ți fie demonul păzitor.
Vrei și tu un alt ochi,
să-l pui pe obrazul meu,
să-mi vegheze somnul rătăcitor.

Cei doi ochi
nu vor avea habar unul de celălalt,
dar fără greșeală,
vor vedea lumea la fel.

Lumile de pe alei

Merg pe lângă atâtea lumi
dar niciuna nu este a mea...
Fiecare aparține altcuiva,
unui necunoscut norocos.

Lumile respective au o viață,
una scurtă și întortochiată,
și caută, la fel ca ceilalți să
aibă o lume pentru ultima dată.

Pe alei le găsești împrăștiate,
plutind peste asfaltul sclipitor,
sau pe-o bancă, așezate,
cuprinse și ele, de lumea lor.

De-ai sti...

Oh, de-ai ști să fii frumoasă,
să-mi zâmbești cu ochi și linii,
să pășești prin camera-mi murdară
de s-ar înfioara și heruvimii...

De-ai ști cum îmi curgi prin vene
și unde urechile-mi caută ritmul tău,
cum vocea ta îmi naște albe pene,
pe când tăcerea-i dulce călău...

De-ai ști că și acum m-ai avea
fără să irosim vrun alt păcat,
și că ofrandă ți-aș da noaptea
și luna de pe cerul dezbrăcat.

Doar de-ar ști să fie frumoasă
și această lume în care te-am aflat
și de-ai putea, inima-mi pietroasă
să o aduni de unde s-a sfărâmat...