No comment

Un mut m-a învățat să spun te iubesc
În limbajul semnelor pe care puțini le înțeleg.
Și de fiecare dată când ma amuțești
Te strâng în brațe și mă câștig la pieptul tău...

Umbre pe pereți

am început să mă joc cu cicatricele mele
pentru că trebuie să încep să le iubesc
sunt o parte din mine,
la fel cum  amintirea colectivă
este o parte din acest popor...
hey, uite, un fluture!
și nu trebuie să uităm vreodată
ce ne-a rănit, cine a vărsat sânge
și cine și-a întors spatele fraților
uite, un val... sau e un vulcan?

I fall asleep alone

I'm not affraid of death
or at least
that's how I lie to myself
so I can fall asleep
in my corner...

I'm not affraid of death
but I feel a kind of fear
hungry and selfish fear
which is never satisfied
with the achievements and fullfilments.

I'm not affraid of death
but I believe that I haven't loved enough
and I can't leave
before finishing loving
somehow, I wish I will never finish loving...

I'm not affraid of death
but I looked behind me
and I haven't seen anything
I bearly left a mark:
a name, a piece of mind, another day, another song...

I'm not affraid of death
but I am human and I learnt from fear
I learnt from love
I have to study for tomorrow's exam
I have to learn... everything.

I'm not affraid of death
but I haven't held my life
in my arms, close to my chest,
to protect it from the unknown
until my life will walk, talk, sing, protect onwards...

I'm not affraid of death
or at least
not all of it
I already know a part of it
and maybe that's why I'm so terrified of death.

I fall asleep alone...

Adorm singur

nu mi-e frică de moarte
sau cel puțin
asta îmi spun în fiecare seară
când mă mint ca să adorm
în colțul meu...

nu mi-e frică de moarte
dar mi-e un fel de frică
egoistă și flămândă
care nu se satură
de realizări și împliniri.

nu mi-e frică de moarte
dar cred că nu am iubit îndeajuns
și nu am cum să plec
înainte să termin
cumva, nu aș vrea să termin vreodată...

nu mi-e frică de moarte
dar m-am uitat în spatele meu
și nu am văzut ceva,
abia că am rămas pe undeva:
un nume, un gând, încă o zi, doar câteva melodii...

nu mi-e frică de moarte
dar sunt om și am învățat de frică
am învățat de dragoste
am de învățat pentru examenul de mâine
am de învățat... tot.

nu mi-e frică de moarte
dar încă nu mi-am strâns viața
în brațe, la piept,
să o protejez de ce nu știe
până va merge, vorbi, cânta, proteja din nou...

nu mi-e frică de moarte
sau cel puțin
nu de toată moartea
o parte o știu deja
și poate de aceea mi-e atât de frică de moarte.

adorm singur

Clișeul #29

Îmi striga patul noaptea
Cu buze moi de satin
Și cu sânge din sângele meu
În arcurile tari,
Și te chem tăcut
Și plâng și mai tăcut
Și îmi spun că nu auzi
Când tot ce am rostit cândva,
Tremurând,
A fost îmbrățișarea mea...

Clișeul #28

dacă inima-i din sticlă
și se sparge atât de ușor
atunci de ce am trecut
prin foc și prin mare
dar încă găsesc cioburi rătăcite
care dor în miez de noapte?

Omule, greșești!

Omule...
Ai pus pasărea în cușcă,
Identitatea pe plastic,
Peștele în acvariu,
Timpul pe hârtii,
Fiara în țarc,
Și dragostea pe contract...

Tot nu vezi unde greșești?!

Good boy

Lick your wounds,
You will heal.
But don't fear.
Will heals itself...

Crawl into the corner
But don't fear!
Lightnings do you no harm,
And the spark is always reborn.

Spin in the circles
Only you understand
But don't fear
The clouds you're in...

Pășind prin ploaie

Mă reflect din ochi în ochi
Și nu ajung să rămân la fel
Până să mă văd și eu...
Picură dintr-un om în altul
Și ne tulburăm toți,
O mare nebuloasă
De mâini ridicate în sus.
Strigăm fără rost,
Stricăm ce-am fost...

Trebuie să îmi schimb corzile
La adidașii mei preferați
Pentru că n-am mai ajuns să cânt
În locuri unde nu m-ai găsi...

Am scris din suflet pe hârtie de calc

Atât de mult ne-am rugat
La metafore goale,
Cu cuvintele noastre,
La fel de dezbrăcate...

Mă surprinde câtă putere
Se aduna din nimic
Pentru nimic,
Să fim iar nimic...

Nu te mai ruga cu voce tare la ce nu înțelegi...

Clișeul #27

umple-ți în fiecare zi
coastele
cu toate acele cutii
ale noului tu...
nu arunca niciun ambalaj
că poate trebuie
să returnezi ceva
o zi proastă,
o mânie nejustificată,
gelozia instinctuală,
orice-ar fi
și tu nu ești...

Clișeul #26

Orbi, ne înfuriem la ziduri goale, 

Acum când parolele
Care trebuiau să ne separe de ei
Ne separă de noi...

Clișeul #25

De când cerul meu
S-a întunecat
Într-u' spațiu?
Lumea asta devine prea mică
Să mai rămân
În costumul meu de scafandru.
Trebuie să îmi pun
Casca de astronaut,
Și să mă avant
În necunoscut.

Curaj, curcanule intergalactic, că te tai!

Clișeul #24

mi-am ales un singur val
și-l tatuez pe braț,
împreună cu prima sistolă
pe care mi-ai grăbit-o,
cu al tău sărut.

Clișeul #23

Parfumul tău
Îmi sună atât de cunoscut,
Parcă îl și văd
Cum s-a împletit cu mine
De atâtea ori...

Iubirea e un amestec neomogen,
Plin de cocoloașe, sub cearșafuri.

Natural

Nu există liniște,
Natura nu cunoaște liniștea.
Natura în sine este liniște.
...ca atunci când sunt vocea ta
Și mersul tău zgomotos prin casă.

Existăm în fiecare moment
Și ne teleportăm infinit mâine
Și cumva nu suntem...
Mereu călători, mereu pierduți,
Tot mai aproape de sfârșit...

-_-

copilul închide ochii 

și nu se mai ascunde ca de obicei,

copilul închide ochii

și își întoarce inima de la familie,

de la razboi, de la cămin...

copilul închide ochii

și pleacă înspre căldura orizontului,

copilul închide ochii

și sărută pentru prima dată,

copilul închide ochii

pentru primul său război,

copilul închide ochii

și nu se mai trezește copil...

Erosiunie

Am strigat de la capătul lumii
Cât m-au ținut plămânii
Și am privit cum vântul a rupt din mine
La fel cum rupe din piatră, deșert...

Mă rog după fiecare răsărit
Să înflorești din nou.

Teoria evoluției și bestiile dispărute în îmbrățișări

Nu te mai mișca atât
Că mă chinui să îți dau părul după urechi,
Cu mâinile mele de dinozaur.

Am ajuns până în acest moment
Și am crescut și aripi,
Și tren de aterizare,
Aproape tot ce aveam nevoie
Să supraviețuiesc în civilizație.

Lucrez de câțiva ani la o inimă,
Tot șlefuiesc în om viu,
Să te pot păstra mereu în ea...

Clișeul #22

lacurile mele nu sunt niște mimi care mă strigă,

arborele mi-a fost toaletat prea devreme de către instituțiile acreditate,

din cuiburi mi-au fost alungate mierlele de miere,

maidanezul negru ce mă urmărește și-a pierdut libertatea...

aș dona tot la cei săraci

sunt mai sărac în fiecare dimineață,

cred că merit și eu ceva,

încă o zi...

am vrut să dau un pumn în perete...

de ce am construit pereți?

de ce am dărâmat pumni?

ce va rămâne din furia mea?

lovește-mă!

mă sufoc aici...