Karma

Ochi pentru ochi,
mână pentru mână.
Am aprins sori,
m-ai ucis, lună.

Din abis să te apleci
și destinu-mi adu-l.
Printre coaste să treci,
sufletu-mi, înlănțuindu-l.

Spune-mi

Spune-mi !
Te-ai simțit vreodată privită?
Dar nu în acel fel,
ordinar și fără sens, cotidian.
Te-ai simțit vreodata privită
de parcă ai fi o oază
pentru un călător pierdut în deșert ?
Te-ai simțit vreodata privită
de parcă ai fi motivul vieții
și în verdele ochilor tăi se găsește energia lumii?
Te-ai simțit vreodată privită atât de intens încât
aerul se înfiora în jurul tău?
Te-ai simțit vreodată privită,
așa cum te privesc eu?
... spune-mi !

Rosu

Neîmblânzită, de cuvinte
sau de focul iubirii,
se ascunde în spatele
unor ochi de lună plină.

Prețuiește tăcerea,
scăldându-și în mister buzele
purpurii ca apusul
ultimei zile în care o vei vedea ...

Pentru Ea

Aș fi furat o sămânță de geniu
doar să-Ți inventez o limbă noua
care să poată exprima mai bine
cât de mult cuprinde-un 'te iubesc'.

Aș fi furat soarele de pe cer
doar că îndrăznea să strălucească,
dar, în prezența Ta, prind flăcări
și doar sărutul Tău mă poate stinge!

Aș fi furat fiecare secundă sălbatică,
să nu ne piardă timpul prea grăbit
și într-un final aș mai fi furat ceva
... inima Ta.

Unii sunt facuti pentru a visa

Unii sunt făcuți pentru a visa...
Poate mă număr și eu printre ei
dar ochii-mi nu sunt albaștri
ca gheața sufocată de aer.
Sunt doar un ecou dintr-o sticlă
și mă aud doar în paharul tău.

Alb-negru, redus la tăcere,
amorțit dar încă gust durere,
îmbătat și mirosind a ploaie de mai,
întins pe iarbă, fostul pat din rai,
am închis ochii la umbra ta,
căci ești motivul meu pentru a visa!

Ceva nou

Străin de fericire
m-am speriat când m-am regăsit zâmbind.
Eram obișnuit cu lumea mea,
gri și rece,
dar Ea a adus primăvara,
în păru-i blond
și zâmbetu-i sălbatic,
și m-a topit în sărut.

Nu-i un somn adânc dar nici un coșmar.
Nu-s prizonier dar nici liber.
Nu-i acru dar nici amar.
Nu mai sunt pământean dar nici căzut din cer.

Aviatorul din lumea cealalta

Elicea se învarte agitat,
pe bătaile inimii mele.

Cu paletele ei rupte,
inevitabil ne-am prăbușit.

Plutind printre spirite
ne-am recăpătat simțurile.

Văzând lumea de sus
ne-am aflat îngeri decăzuți.

In alb

În alb să rămână sincere, cuvintele
ce le țes în promisiuni și sfintele
lumini din ochi-ți vor crede din nou,
să te adun în mine dintr-un ecou :

Frica de pe buze să-ți dezlipesc
și să-ți spun cât te iubesc !
Făcându-ne loc printre nopțile reci,
jur că nu am să te mai las să pleci !

Pictorul

Singura logică pe care am găsit-o vreodată
a fost în visele care nu aveau înțeles.
Încercând să pictez cu degetele, pată cu pată,
m-am mânjit în coșmarul pe care l-am ales.

Sfidând tot ce știam pana în acel moment
m-am parașutat din gândurile înorate,
și cu imaginația-mi îngropată sub ciment,
mi-am inchipuit cum visele-s cenzurate.

Renunț la tot! Pentru ca o fărâmă de artă vie
să-mi curgă măcar o data prin vene,
și să nu mă mai simt închis într-o colivie,
să trăiesc pe veci într-u ale mele desene.

Phoenix

Corzile viorii cântă doar mângâiate,
pe când muzica nebunilor, -n scrum,
se simte ca un cămin scăldat de noapte,
pe alții, în depărtări îi poartă prin fum.

Ciudat fel de a face dragoste,
făr' de realitate sau făr' de înțeles,
cu strigăte tăcute ascund creatura
care se zbate înlăuntrul unui vers.

Culori

Pe niște scări vechi am stat. Am suflat praful în vânt și m-am așezat să văd lumea cum trece pe lângă mine. Într-un decor făr' de culoare m-am încadrat. Trotuarele erau ude, după ploaia de aseară. Un soare surprinzător de cald încerca să le usuce în timp ce tălpi grăbite le ascundeau cu petice de umbră săltărețe.

Deodată, o persoană îmi atrage atenția. Era o simplă fată. Părul îi era drept și revărsat pe umeri. Cu greu i-am observat fața machiată foarte subtil, accesoriile aproape ascunse de rochia largă și simplă care i se înfășura pe trup. Zâmbetul natural, fără motiv mă inducea în eroare. Ce era misterul acesta de-l creease în jurul ei? Ce culoare o fi? În adâncul meu, instinctul îmi spunea că este mov. Motiv pentru acel mister nedeslușit.

Păr blond, bătut de vânt, balansat pe mersul vioi. Căștile în urechi și un hanorac. Pantaloni scurți, deși era abia începutul lui februarie. Buzele-i fredonau ceva ce doar el va știi vreodată. Ochii mari și vioi căutau fiecare șansă să-ți fure un zâmbet sau o încordare docilă, tribut al vieții care abundă în ei. Nu cred că mi-a luat prea mult să-l ghicesc. Verdele vieții abunda în el, închis în acei ochi nesătui de necunoscut.

Buze roșii. Păr ondulat aruncat de vânt pe spatele aproape gol, superbe linii! Nu cred că am mai fost vreodată atât de fascinat și surprins în același timp. Eram de parcă răsărise soarele și pentru mine. Gambele îi erau tensionate de niște tocuri înalte dar elegante. Pe trup i se scurgea o rochie, la fel ca privirile celor din jur. Oare de ce căuta atâta atenție sau era doar grăbită pentru un eveniment anume? Mintea mi-o luase razna! Pe ea trebuia să o ghicesc neaparat ! Pasiunea ce-o înconjura nu se putea potrivi decat cu roșu. Deliciu!

Dintre toți oamenii care-mi treceau prin față și după toate jocurile de-a ghicitul am ajuns să mă întreb 'eu ce culoare sunt?'. Oare aș fi ghicit la fel de ușor de cineva cum eu am făcut mai devreme? Pe mine ce mă definește? Încerc să-mi văd fața într-o baltă dar apa-i tulbure și mă văd monstruos. Geamurile sunt fumurii și arată doar partea mea întunecată. Muzica am oprit-o pentru că mă ghidează dupa placul ei. Brățara de la mână mi-a adus aminte la cine trebuie să mă gândesc. Ea! Ea este pânza pe care m-am descoperit și m-am întins înspre ramele de nori. Ea este partea lipsă din sărutul încă nedeslușit în tainele sale. Ea a ajuns să fie parte din mine. Ea mi-a dat culoare.

Sa fiu liber ?

Să fiu liber !
Mă târăsc pe fundul inimii
și-mi caut libertatea,
poate am aruncat-o pe acolo.
Te găsesc pe tine,
pretutindeni.
Imagini șterse,
mirosul tău
aerul devine sufocant,
mi se trezesc la viață amintiri.
Chipul tău
este distorsionat de cuvinte,
cicatrici,
care-mi atârnă greu de pereți.

Eu unde sunt ?
Din tot ce-am găsit pe fundul inimii,
nimic nu semăna cu mine,
sau nu mă mai recunosc?
Să fiu liber ?
Cum să fiu liber
dacă nu mă mai am pe mine ?!

Cei mereu indragostiti

Cei mereu îndrăgostiţi
au găsit întotdeauna un sens
într-un zâmbet
şi frumuseţe într-o privire.
Cei mereu îndrăgostiţi
au inventat speranţa
şi au încuiat-o în ochii lor.
Cei mereu îndrăgostiţi
nu se vor trezi vreodată
din visul pe care îl trăiesc.
Acesta îi va mângâia pe obraz
ca o sărutare.
Cei mereu îndrăgostiţi
nu vor înceta vreodată
să iubeasca !

Zbucium

Noaptea-i flămândă
și mă vânează
iar eu nici nu știu
cum voi reuși să fug de ea.
Implozia care doar răscolește
bucățile din mine
mă lasă ca o mare agitată,
departe de țărm,
naufragiat.

Războiul pe care l-am pornit,

între mine și Eu
nu știu dacă îmi permit să-l pierd
căci l-aș câștiga..

Flăcări în noi

Arde! Arde-n tine,
dar încă-i întuneric.
Ce s-a ales de flacăra
care ți-ar fi arătat calea?

Se stinge, din mine,
tocmai în toiul nopții....
Mă lasă singur și pustiu,
în sălbăticia de beton.

A mea chitara

Se pare că am ajuns să trăiesc exact cum îmi cânt chitara. Nu pot să mă opresc odată ce i-am prins ritmul ! Mi-a intrat pe sub piele și și-a făcut loc în inima mea, purtându-și numele și notele cât mai aproape de sufletul meu. În lemnul ei uscat mi-am îngropat bătaile inimii, tremuram împreună în nopțile reci când doar noi doi rămânând treji. I-am zgâriat lacul cu unghiile și cu o pană tocită, să poarte alături de mine cicatrici. Nu i-am cerut să mă înțeleagă ci doar să mă ajute să spun ceea ce îmi e prea greu să spun prin cuvinte. Mi-a atârnat de gat, pe umar, dar niciodată nu mi-a fost o povară. A devenit o parte din mine ..

Nu mi-am propus niciodată să o menajez, trebuia să îmi câștig încrederea în ea, că nu va ceda. Acum știu sigur că mă susține din urmă, acordurile mele fiind urmate de ecourile ei. I-am cântat corzile până s-au rupt sau au plesnit din vârful penei, totuși am învățat cât poate sa îndure, asemeni unui om care cedează din când în când. Am învățat-o sa urle, întinzându-i corzile la fel cum mi se întinde sufletul dupa ceva ce-mi doresc. Se descurcă de minune ! Mai bine ca mine ..

Marea si Luna

Eu? Sunt marea în care te scalzi
și te cuprind pe de-a-ntregul.
În mine te-am păstrat prizonieră,
în adâncurile mele reci și întunecate.

Tu? Ești Luna ce alb strălucești.
Mă faci să mă ridic sau să pic,
să mă retrag de pe plajele
pe care ne-am cunoscut, în nisip.

Noi? Suntem dansul din noapte.
Cerul este distanța dintre noi
iar visele ascunse printre nori
rămân doar șoapta valurilor mele..

Inchisoarea

Obișnuiam să-mi țin sufletul
strâns în brațe,
dar acum,
le simt străine...

Mi-am plecat capul și am adormit,
chircit, de parcă aș scăpa
viu din lume.

Noaptea m-a cuprins,
în cele din urmă,
și acum dansez
după cântecul vântului sălbatic.

Poate mă voi trezi,
într-o dimineață nouă,
cu soare strălucind,
iar brațele care mă țin,
captiv,
vor fi din nou ale mele.

A rataci, a uita

Negăm existența oricărui înger
dar recunoaștem fiecare demon.
Din noi nu mai știm ce rămâne
căci ne căutam pierzania în amor.

Ne smulgem toate penele, o aripă,
și ne aruncăm în gol de pe gânduri.
Scufundați în adâncuri, albastră apă,
scrie o viață în strâmbe rânduri.

Rece, lent și fără vreo șansă
umblă-n noi frânturi din alții.
Într-un colț, prăfuită, rămasă,
ce-a rămas din 'ea' nici tu nu știi.

Nascuti din intuneric

Ne naștem în întuneric și suntem creaturi urâte,
ochii nu ne sunt de folos.
Hrănim și suntem hrăniți din cuvinte,
goale, ca pieile de om
cu care ne îmbrăcăm, zi de zi.
Noaptea se presupune a ne elibera,
ca pe niște animale,
printre blocuri, flămânzi,
încinși și nesătui...
Cei muți, se ascund,
nu este vremea lor acum,
iar eu ... stau și privesc totul de la înălțime.

Căutând supraviețuire, ne naștem din întuneric.