Ruga

Mereu am împărțit pâinea,
ca fiul de Dumnezeu.
Câte o bucată tuturor celor
pe care i-am iubit vreodata.
Din prima zi, nu am mai fost întreg,
am tot dat până când
nu am mai cunoscut înfometarea.
Nu-ți pot fi totul...

Acum, stai în fața mea,
și nu vrei nimic.
Nici eu nu vreau ceva,
poate decât să vrei tu...

Jur ca niciodata nu mai vorbesc cu mine

I-am spus:
"Nu poți fi un actor!
 Nu vei putea să-ți joci rolul în fiecare zi,
 înconjurat de acest public crud.
 Lumea asta nu-i pentru tine."
Era de parcă puteam să-i gust dezamagirea
căci plutea în jurul lui
ca unul din norii de zilele trecute.


Am clipit,
și acolo eram,
singur,
în fața oglinzii.

Versuri reci de iarna

Ți-am dat timp să crești în mine,

să-ți arunci rădăcinile înspre măduva mea,

să mă prinzi în strânsoarea unui dans.

Am împărtășit ploile și seceta verii trecute.

Era să te uit în soare și să te las să te usuci,

dar m-ai strâns, și mai tare, cât să te învelesc cu umbra mea.

Mereu am urât iernile. Ploile sunt reci,

iar tu dormi în pieptul meu, între coastele albe.

Te zvârcolești că-i prea incomod, până și pentru mine...

Știu că și tu aștepți soarele, să te trezești,

și eu aștept cu răbdare să înflorești,

căci ești singura care poate supraviețui, floare de colț...

Vin acru

sunt un băutor de vin.
ba chiar îmi fac vinul meu,
din când în când...
am cocioaba mea,
stau într-un cartier liniștit
iar pe vecini nu-i deranjează zgomotul...
de fiecare dată când simt
că bobul de strugure îmi zvacnește
între coaste,
apoi în pumnul aspru,
și apoi sub tălpile mele groaznice,
îl storc, fără milă.
uneori, am nevoie de tine,
să-mi spui daca e acru vinul
căci eu deja nu-i mai disting gustul,
dar cum nu vreau să mor de sete,
continui să-l fac...

Un studiu inutil al privirii mele

erau ochii mei...
cei care nu m-au lăsat să fiu cum sunt.
niciodata nu s-a văzut în ei
ce-aș fi vrut eu să se vadă,
așa că, forțat de împrejurări,
m-am rătăcit împreună cu marea, pe plaje.

ce s-a ales de ei?... niște făclii întunecate.
îmi spun toți cât de profunzi sunt,
că-mi trădează gândul...
da, poate că m-au trădat,
căci singura lumina cu care mai funcționau
era cea mângâiată de tine...

Sarutul

...încă îți caut
cu buzele
tatuajul acela
"sunt a ta pe veci!"...

Fire albe

Scumpă-i înțelepciunea adunată din pierderi.
Și mai scump, e să nu înveți din prima...
Cu ce să compari acest cost?
E atât de bine înmuiat în egoism amar
încât te lasă cu unghiile tocite.
Mare păcat că ne clădim pe astfel de cărămizi...

Suflet de om bun

moale
expus
culori calde
usor de zgariat
dar încă viu

Singuri acasa

Mereu m-am ascuns. Tu îmi cunoști colțul preferat.
Mereu am strâns tot ce orbita în jurul meu
și le-am ascuns, ca-n buzunarul de la piept:
fanteziile, tânjirile și realitățile mele...

Am rămas singuri în casă și pare uriașă doar pentru doi.
Știu, și mie mi-e frica. E liniștea asta ciudată...
Tu ai colțul tău în care nu pășesc,
în care nu știu tot ce ții ascuns.

Îi auzi în camera de zi, cum râd și glumesc...?
Știu că ne-au iubit cândva, dar ne-am luat adio.
Cum de încă le auzim vocile din spatele pereților?
Mai bine îmi spui cum ți-a fost ziua...

Umbre

Urăsc să merg în umbra cuiva,
mai ales în cea a oamenilor de porțelan.
Locul lor nu este printre noi,
ci într-o vitrină, unde pot fi veșnici și falși.
Am auzit că ne vor îndrepta
înspre o prăpastie în care se aruncă toți,
și se sparg în bucăți perfecte.
Eu nu știu să înot, nu știu să zbor
dar măcar visez să fiu liber,
orice ar fi însemnat asta odată.

Mereu m-am ferit de umbre în calea mea,
dar când am întâlnit umbra ta ...

Actor

Mi-e frică să fiu un actor.
Mi-e frică să port masca perfectă,
și tu să te îndrăgostești de ea.
Atunci, nu o voi mai putea da jos,
pentru că zâmbetul tău nu va mai fi același...
Nu voi mai putea respira,
nu voi mai simți soarele pe obraji,
și nici mângâierea ta.
Zâmbetul tău nu va mai fi niciodată același...

Trei zile

... și brusc, muzica s-a oprit.
Cuvintele s-au uscat,
și au înlemnit, ca o coajă, pe pielea mea.
Aspre vorbe am spus ...
Acum îți zgârie palmele care mă mângâie
și picături roșii se adună la picioarele tale.
Îmi spui că nu-i nimic...
Au trecut trei zile,
dar se simt ca anii de rătăcire în deșert.
Ciudat fel de a supraviețui, singur...
În miraje am crezut că aud liniștea, ecoul, rațiunea-mi izgonita...
Astept muzica să înceapa din nou.
De data aceasta, tu alegi piesa!

Vorbe goale

Este strigătul pe care doar eu îl aud
când o văd intrând în cameră.
Îl simt cum mi se scurge prin vene
și mă înfierbântă cu răcoarea dimineților.

Nu am ce si cum să-i spun,
căci ochii nu vor să ma privească
si mâinile-i nu vor să fie mângâiate.
Vrea doar liniște...

Se pare că noaptea asta voi rămâne pe podea,
aruncat, pe undeva, într-un colț de cafenea.

E posibil sa nu stiu sa privesc

Se sfia de ochii mei de parca s-ar fi nascut dezbracata
si ea nu ar fi purtat armuri de catifea cum o fac ceilalti.

Semne

Copila sta pe peron, in frig.
Este muta, dar imi face cu mana...
Tot ce poate spune este "deja imi e dor de tine!".
Surdul pleaca, in frig.
Uitandu-ma inapoi: "Ce spui? Nu te aud!"
Fata nu putea decat sa dea mai furtunos din mana...

Jocuri de noroc

Hai cu mine la cazino!
Vreau sa ne jucam ultimul jeton de inocenta,
eu pe negru si tu pe rosu.
Stiu ca este mult ce iti cer
dar mi-e dor de riscul de a pierde...
Tu mereu ai jucat precaut.
de data asta vreau sa pui totul la mijloc!
si eu o voi face, fara ezitare.

Oare daca vei castiga, ce vei face cu mine?

Coșmarul

Să mă obișnuiesc de tine...
este cel mai mare coșmar al meu!
La fel ca frica de dupa un vis,
mi-e teamă să nu mă lovesc de tine
în diminețile mele oarbe și reci,
cum m-aș lovi de mobila greoaie,
căci știu că nu voi tresări
și atunci tu te vei sfărâma...

Nu esti aici...

e atât de ușor să vorbim când nu eşti aici...
ca o voce din capul meu,
ca o posibilă nebunie,
îmi răspunzi cu şoaptele potrivite ...

Somn

in timp ce capul imi zace greoi pe pieptul tau
si mana imi cade peste formele tale vii
incep sa adorm intr-un final...
ai ramas ultimul meu anestezic

Cel mai enervant lucru este sa gasesti un titlu potrivit

am fost la cumparaturi azi,
acolo unde se duc cei ca mine,
pe langa Universitate...
targul de craciun era inchis de mult,
dar nu aveam nevoie de cadouri,
nici de un ceai care sa-mi incalzeasca coastele.
am venit sa caut ceva demn de cuvinte,
nu am inghetat la un colt, ca un cersetor,
cu o pancarta pe care sa scrie: "PLATESC PENTRU INSPIRATIE !"
ci am plecat pe trotuare,
m-am ciocnit de oameni,
am impins autobuze din drum
si am calcat peste copaci...
dar tot nu gaseam ceva demn de cuvinte.
pe cineva...
nu pot spune ca am cautat o persoana anume
dar am sentimentul ca as fi recunoscut-o imediat.
dracie! metroul asta este mereu plin
in drum spre casa...