Prins

m-am insetat indeajuns...

plutesc cu fata in jos

si ma intreb cum voi scapa

din aceasta apa uscata,

acest namol inecator.

Umbre in culori

E prima dată când vreau să văd umbrele în culori,
să le văd și fața, nu doar spatele, mereu întors la mine.
Poate că umbrele zâmbesc,
chiar dacă nu au nas și obraji,
sau poate o bărbie
pe care să și-o mângâie când se întreabă
de ce mereu sunt lăsate în urmă...

Ieri, îmi căutam umbra în oglindă.
Nu-ți voi spune ce-am văzut.

Mesaj intr-o sticla

Imi lipsesti cum orbului ii lipseste caldura rasaritului!
Dar orbul este pierdut pe mare si-ntre ganduri reci
iar tu, prin porturile intunecate pari sa nu mai treci...
...am jurat: te voi astepta pana la sfarsitul orizontului.

Astenie de primavara

tu, adiere, rece adiere,
cum de ai ajuns
sa porti la subsoara
parfumul zilelor de odinioara?
furtuna, furtuna...
blestemata nebuna,
lasa-ma sa uit odata
ca traiesc o viata neinsemnata!

Nu mai am rabdare

sunt un viticultor fara rabdare...
ma impacientez cand stiu
cum se vor inrosi
buzele tale dulci

Privighetoarea

nu m-au lăsat să zbor.
am cântat numai în șoaptă.
m-au făcut pasăre de grădina...

Stricat

se spune că funcția dă organul...
atunci îmi voi păstra inima,
pentru a iubi,
și restu voi lăsa să moară,
împreună cu mine,
în această insuportabilă îndepărtare...

La razboi

sunt doar doua feluri
in care poti deveni puternic:
sa nu iubesti vreodata,
astfel nu vei avea slabiciuni.
sa iubesti mereu,
atunci vei avea toata puterea lor!
orice cale ai alege,
trebuie sa te pregatesti
caci razboiul vine!

Ruga

Mereu am împărțit pâinea,
ca fiul de Dumnezeu.
Câte o bucată tuturor celor
pe care i-am iubit vreodata.
Din prima zi, nu am mai fost întreg,
am tot dat până când
nu am mai cunoscut înfometarea.
Nu-ți pot fi totul...

Acum, stai în fața mea,
și nu vrei nimic.
Nici eu nu vreau ceva,
poate decât să vrei tu...

Jur ca niciodata nu mai vorbesc cu mine

I-am spus:
"Nu poți fi un actor!
 Nu vei putea să-ți joci rolul în fiecare zi,
 înconjurat de acest public crud.
 Lumea asta nu-i pentru tine."
Era de parcă puteam să-i gust dezamagirea
căci plutea în jurul lui
ca unul din norii de zilele trecute.


Am clipit,
și acolo eram,
singur,
în fața oglinzii.

Versuri reci de iarna

Ți-am dat timp să crești în mine,

să-ți arunci rădăcinile înspre măduva mea,

să mă prinzi în strânsoarea unui dans.

Am împărtășit ploile și seceta verii trecute.

Era să te uit în soare și să te las să te usuci,

dar m-ai strâns, și mai tare, cât să te învelesc cu umbra mea.

Mereu am urât iernile. Ploile sunt reci,

iar tu dormi în pieptul meu, între coastele albe.

Te zvârcolești că-i prea incomod, până și pentru mine...

Știu că și tu aștepți soarele, să te trezești,

și eu aștept cu răbdare să înflorești,

căci ești singura care poate supraviețui, floare de colț...

Vin acru

sunt un băutor de vin.
ba chiar îmi fac vinul meu,
din când în când...
am cocioaba mea,
stau într-un cartier liniștit
iar pe vecini nu-i deranjează zgomotul...
de fiecare dată când simt
că bobul de strugure îmi zvacnește
între coaste,
apoi în pumnul aspru,
și apoi sub tălpile mele groaznice,
îl storc, fără milă.
uneori, am nevoie de tine,
să-mi spui daca e acru vinul
căci eu deja nu-i mai disting gustul,
dar cum nu vreau să mor de sete,
continui să-l fac...

Un studiu inutil al privirii mele

erau ochii mei...
cei care nu m-au lăsat să fiu cum sunt.
niciodata nu s-a văzut în ei
ce-aș fi vrut eu să se vadă,
așa că, forțat de împrejurări,
m-am rătăcit împreună cu marea, pe plaje.

ce s-a ales de ei?... niște făclii întunecate.
îmi spun toți cât de profunzi sunt,
că-mi trădează gândul...
da, poate că m-au trădat,
căci singura lumina cu care mai funcționau
era cea mângâiată de tine...

Sarutul

...încă îți caut
cu buzele
tatuajul acela
"sunt a ta pe veci!"...

Fire albe

Scumpă-i înțelepciunea adunată din pierderi.
Și mai scump, e să nu înveți din prima...
Cu ce să compari acest cost?
E atât de bine înmuiat în egoism amar
încât te lasă cu unghiile tocite.
Mare păcat că ne clădim pe astfel de cărămizi...

Suflet de om bun

moale
expus
culori calde
usor de zgariat
dar încă viu

Singuri acasa

Mereu m-am ascuns. Tu îmi cunoști colțul preferat.
Mereu am strâns tot ce orbita în jurul meu
și le-am ascuns, ca-n buzunarul de la piept:
fanteziile, tânjirile și realitățile mele...

Am rămas singuri în casă și pare uriașă doar pentru doi.
Știu, și mie mi-e frica. E liniștea asta ciudată...
Tu ai colțul tău în care nu pășesc,
în care nu știu tot ce ții ascuns.

Îi auzi în camera de zi, cum râd și glumesc...?
Știu că ne-au iubit cândva, dar ne-am luat adio.
Cum de încă le auzim vocile din spatele pereților?
Mai bine îmi spui cum ți-a fost ziua...

Umbre

Urăsc să merg în umbra cuiva,
mai ales în cea a oamenilor de porțelan.
Locul lor nu este printre noi,
ci într-o vitrină, unde pot fi veșnici și falși.
Am auzit că ne vor îndrepta
înspre o prăpastie în care se aruncă toți,
și se sparg în bucăți perfecte.
Eu nu știu să înot, nu știu să zbor
dar măcar visez să fiu liber,
orice ar fi însemnat asta odată.

Mereu m-am ferit de umbre în calea mea,
dar când am întâlnit umbra ta ...

Actor

Mi-e frică să fiu un actor.
Mi-e frică să port masca perfectă,
și tu să te îndrăgostești de ea.
Atunci, nu o voi mai putea da jos,
pentru că zâmbetul tău nu va mai fi același...
Nu voi mai putea respira,
nu voi mai simți soarele pe obraji,
și nici mângâierea ta.
Zâmbetul tău nu va mai fi niciodată același...

Trei zile

... și brusc, muzica s-a oprit.
Cuvintele s-au uscat,
și au înlemnit, ca o coajă, pe pielea mea.
Aspre vorbe am spus ...
Acum îți zgârie palmele care mă mângâie
și picături roșii se adună la picioarele tale.
Îmi spui că nu-i nimic...
Au trecut trei zile,
dar se simt ca anii de rătăcire în deșert.
Ciudat fel de a supraviețui, singur...
În miraje am crezut că aud liniștea, ecoul, rațiunea-mi izgonita...
Astept muzica să înceapa din nou.
De data aceasta, tu alegi piesa!