Am fost ales, din oficiu,
Să fiu purtătorul de cuvânt
Al inimii mele mute...
Nu pot şi nu ştiu să îți spun
Dacă îți vorbesc eu
Sau îți spun ce am pe inimă,
Dar ştiu sigur că până azi
Nu ți-am spus vreodată
Ceva ce nu am simțit...
Poate că ăsta e motivul pentru care mă bâlbâi mereu.
☺Atât de adebarat.Asa de frumos.Sunt multe voci pe care auzi ,dar tu ascultă doar glasul inimii.Uneori mai greseste ,dar si din durere se naste poezia.Ce poats fi mai frumos...Decât bucatile din sufletul tău pierdute pe hârtie ?
RăspundețiȘtergereSemințele de dovleac, cu sare... asta e, poate, mai frumos
Ștergere