Am liberi în mine,
Pe câmpurile dintre sistolă şi diastolă,
Mari meşteri zidari.
Cu ciocan şi daltă,
Din uitate amintiri,
Ridică întregi palate,
Închisori şi turnuri ca-n poveşti.
Nu pot să las meşterii să plece...
Mai bine ei decât muzicanți
Sau țesători, profesori sau pirați.
Seara, când sunt singur,
Îmi place să le verific munca:
Palate, închisori, turnuri...
Îmi place să văd pe cine au mai zidit,
În pereți, de ieri până diseară...
Îmi place să sper că zidurile îmi vor vorbi,
Cu o altă voce decât a mea.
Apropo, ştiai că vocile din capul tău
Nu au timbru sau identitate,
Ecou sau amabilitate...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu