Mintea mi-e înlănțuită,
De limba care nu-mi permite sa spun
Ce corpul meu deja nu poate îndeplini
Datorită legăturilor care mă țin
Carne şi oase, sânge ca de piatră,
Strigăte şi răcnete fără raspuns...
Sunt propria mea celulă de închisoare!
Sunt în ziduri, podea, tavan,
Sunt în cuvintele care încă au ecouri,
Sunt în ferestrele care mereu lasă lumina să scape,
Sunt în uşa şi-n cheia pierdută de demult,
Eu sunt propria mea celulă şi prizonierul sunt eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu