Musafir

Iată-te acolo,
În mădularele privirii mele...
Arăți de parcă te-ai rătăcit
Până la mine, căutând.
Ce să îți spun,
Cu ce să te servesc?
Nu ştiam că voi avea vizitatori...
M-ai prins în hainele de muncă
Şi m-am rușinat.
O coală goală şi cerneală pală,
Era tot ce purtam
În mână, în gând...
Uşa, larg deschisă,
Te rog să o închizi după tine,
Dacă te hotărăști să intri,
Dacă te hotărăști să rămâi...
Am atâtea să îți spun
Dar trebuie să am cuvinte.
Am pierdut! Le-am pierdut...
Au scăpat pe uşa larg deschisă!
Şi acum mă vezi, cum sunt, de nenumărate zile,
Cu coala încă goală,
Cerneala uscată, mai pală,
Încercând să-ți scriu ceva,
Mai mult decât o amorțită mormăială...