Am nevoie să mă culc, lângă tine,
Să te strâng, tu jumătate, în piept...
Lasă-mă să dorm aşa un veac
Pentru că trebuie să mă vindec
De rana ce sunt, născut în lume,
De ziua ce-a devenit noapte fără nume.
Şi atunci, când vei vedea că rămân
Chircit lângă tine, ca un copac bătrân,
Însetat şi îmbrățișat de vânt,
Poate mă vei acoperi blând
Cu părul tău, aur de pământ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu