Realizez acum greșeala mea:
Am plecat pe drum, în viață,
Cu gândul că te voi căuta mereu
Şi niciodată nu m-am gândit
Că aş putea să te găsesc,
Din pură întâmplare...
Stând ascuns, la umbră,
Între grinzile pe care, în alb,
Mâzgăleam copilărește dintre eroii mei.
Se făcea că veneai din când în când
Să cauți dacă a aparut ceva nou.
Nu înțeleg... de ce te sfiai de privirea mea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu