Sunt amețit de parcă ieri s-a născut,
Suflarea din mine, om s-a făcut.
Eram mereu înfometat şi nu am înțeles
Că urechile trebuiesc hrănite cu muzică şi vers.
O chemare fără nume, ne adună,
Prin parcuri, ne găsește împreună,
Un om cu o chitară, un înger cu o vioară
Şi-o voce de fecioară, fac muzică, să nu mai doară...
Frumos.Imi place cum scri.Versurile sunt frumoase si chiar exprimă ceva ,niște sentimente profunde.
RăspundețiȘtergere