Scrum

am o urgentă nevoie
să respir singur
să nu împart aer sau priviri
vorbe sau trăiri
până când mă pot scufunda din nou
între voi
mă găsesc în nopțile distorsionate
și râdem și suntem
și plângeam și am fost
... totul

Cliseul #1

Nu sunt înger...
Am primit aripi
Dar nu sa zbor
Ci sa te păstrez sub ele
Lângă inima mea
Mănunchi de lumina
Pe lângă inima ta
Mănunchi de trăire...

Din cand in gand

Din când in când
Încearcă să nu uiti de mine,
... așa cum fac eu,
Când îmi uit chipul și trupul și gândul
Și trupul și chipul dansează
Și gândul se distanțează
Și eu nu mai sunt ce am uitat cândva ca sunt...
Ca din când in gând.

Migreue

mi-a picat capul de pe umeri
si s-a sfaramat
ca o vaza goala
ca o varza-n oala
ca o faza pe coala
l-am adunat, l-am aruncat
altul la loc mi-am insurubat
am intors pagina si am repetat.
sunt tavan, sunt podea
si tu nu poti sa-ti iei ochii de pe mine
sunt intuneric, sunt bezea
ambasador special dintre bovine...

Am doi ochi. Sunt orb.

ochii imi sunt un arc
si trag priviri retorice
ca sagetile de lumina
inspre cerul speriat.
ador sa-i vad ranile

ochii imi sunt un arc
si inima ta-i un mar
stim ce-i de facut
asa ca stai nemiscata.
ador sa-ti vad ranile

Nu-mi place sa ascult muzica in vazul tuturor

sunt pretentios si privesc totul de sus.
vreau sa spun ce nu s-a mai spus,
sa nu traiesc zilele care au apus
si la sfarsitul zilei, cand secundele s-au scurs
fir-ar, beat-ul s-a dus...

Amintiri din copilarie

cand eram mic
ma jucam cu mainile in lipici
si nu mi-as fi inchipuit vreodata
ca asa m-as prinde drag de cineva

Soaptele nu au rost

noaptea...
muzica nu ar trebui sa te faca sa vorbesti cu voce tare
ci ar trebui sa fie o imbratisare
pentru cuvant
pentru duh
sa nu te lase sa spui ce nu ar trebui
ca oricum esti singur
si luna rade de tine
cu obrajii ei rotunzi si albinosi

... sunt prea multe trebuinte ca sa pot functiona normal

Privesc prin doua ferestre rotunde

Țin încuiate sub lanțuri
Ferestre din trecut
ce par să fie sfărâmate...
Copilule?!
Nu-ți mai scrie numele în praf,
nu te mai juca cu cioburi...
Nu poți să înveți?
Trebuie să privești altundeva,
să ștergi rândurile greșite,
să crești,
să mori din nou,
ca oricum suntem încuiați aici...

Ne vedem pe Luna

Mi-am turnat un pahar de javu.
A fost dulce, ca niciodată,
Și-nspre luna, roată,
Priveai doar tu...
Ți-am sorbit ca marea din plajă
Fiecare clipire și pașii
Scriși pe cântec de lire,
Până te-am cunoscut...

Am învățat să-ți vorbesc
Că-n plimbare te însoțeam tăcut.
Eram copil, erai tot ce am avut,
Și încă ești... tot ce îmi doresc,
dar prezentul e deja trecut!

In cercuri

mi-am alergat coada
timp de ani de nopti
doar sa ma gasesc
intr-o fantezie de rugina
intr-o clipa de lumina

... dar nu traiam acolo
saream coarda intr-un colt
si ma tot loveam de tavan
de ieri si de-un geam
si nu vedeam sfarsiul meu

in cercuri ma invartesc

Bomboane

am pastrat ascunse
intr-un buzunar
gradina si cartierul
leaganul si cerul
si le zdranganesc ca un breloc
ori de cate ori
copilul striga
... sa pot dormi din nou

M-am impiedicat

se aud din nou ciocanele cum lovesc
dar nu se construieste nimic
si nici nu se repara
sunt confuz si am uitat culoarea verde
mi-e cam greu sa sincronizez orchestra
pe batai neindemanatice
precum ploaia pe tabla ruginita

iar s-a rupt firul

poti sa-mi spui ce simteam
ca nu-mi amintesc...

A fi sau a fost

voi lasa copii sa spuna adevarul despre mine
caci eu inca ma ascund
in spatele unui chip pe care de 20 de ani
inca nu-l recunosc in oglinda

cine sunt ?

Calatorii

pe muzica altora
parca nu ma mai simt acasa...
am ajuns undeva in centrul europei
intr-un oras plictisitor
cu baruri plictisitoare
pline de oameni plictisitori.
eu am o slujba pe care nu mi-am dorit-o vreodata
si vorbesc cu oameni pe care nu i-am placut niciodata
despre slujbele noastre plictisitoare.
maine cred ca voi incerca alta trupa,
poate ceva exotic, colorat si cu mai multa viata,
desi sunt alergic la prea multa traire
poate voi da de soare ...

Singur

Sufletul are nevoie de ce are nevoie
dar eu nu am nevoie de nevoi
sau cel puțin așa încerc să cred
în dependența mea surdă de asurzire.

Cu ochii expuși
îmi pun în pericol singurătatea
dar cum sunt singurul dintre cei singuri
sigur voi găsi neînțelegere în ochii tăi ascunși.



oricum nu-mi pasa

poem fara rima

am ajuns la poarta raiului
murdar si obosit
dupa cautarile mele
parca rupte din romanele cu Indiana Jones...
perlele pe care mi le doream
de cand am indraznit sa ma aventurez
ma asteptau acolo,
ascunse inre cearseafuri,
si-mi sopteau: "Bine-ai venit acasa!"

Ce inseamna sa fii actor?

'TRAGIC' sta scris, mare, deasupra celor buni,

cei care au uitat de ei

sa ne faca sa uitam de noi.

Gasim frumusetea in cadere

si ne adunam la colturi

sa ne hranim cu discursul lor pasionant.

De-as fi putut sa spun si eu, 

cum o fac ei,

cuvinte moarte

care sa prinda viata in piepturile celorlalti...

poate ar fi scris si deasupra mea,

mare.. 

TRAGIC!

Adunari egoiste

as fi vrut sa fiu 1.

un intreg, o unitate.

un om, puternic...

dar stiu ca nu pot

pentru ca am dat

din mine ...

sa putem fi 2.

Numar timp

Mă ascund în spatele unei clipe
și-mi las un gând în urmă :
'Cum să merit așa ceva?'
Atunci Ea-mi zâmbește din nou
și clipa fuge de mine:
Se duce să se alature celorlalte clipe,
ale viitorului nostru împreunat...
Aș face bine să mă ascund cât mai des
poate în spatele unei ore sau a unui an,
să fiu sigur că zâmbetul nu i se va stinge.

Nu sunt sigur că înteleg cum funcționează dragostea...

Ps

Lasă-mă să cioplesc din tine,
cu neîndemânatice sărutari,
tot ce-i strâmb și urât.

Să te lași dezbrăcată
de-ale mele neîndemânatice...
în pielea-ți fierbinte!

Circ

Latră câinii de nebuni,
de parca sunt făr' de stăpâni,
iar stăpânii urlă şi ei
ca nişte câini, făr' de nebuni...

Cand copilul nu va mai fi copil

nenorociții !
au crescut varsta la care ai voie sa vanezi
pana cand trebuie sa-ți vezi părinții
răstigniți pe un pat sau pe-o masă
iar tu, cu lacrimi pe obraz
trebuie sa iei sulița lor și să pleci de acasă...
cui îi mai arde atunci de vânat
cand schimbi sulița pentru o lopată
și știi că nimeni nu te ajută la săpat.
blestemată să fii tu soartă,
și noi, nenorociți, de fapt ...

Latrand la luna

Prins în cușcă, din nou...
Repetarea asta mă omoară.
Mă omoară. Mă omoară.
Cum să trăiesc așa? Mă omoară.
Tu îmi auzi strigătul?
Copilă !? Mai ești acolo?
Spune-mi, îmi înțelegi furia?
Sau nu vezi că sunt în cușcă?

E decorată cu fotografiile tale.
Tu ai cheia. Tu ai tot...

Nu stiu cat de jos pot sa ajung

Când mă înecam,
mă tot întrebam
cât de alb este raiul de sub mine?
Prin oglinda tulbure nu întelegeam nimic...
Mâinile altora cred că se dizolvau cumva
că nu ajungeau la mine,
nu apucam să le vad,
nu mă apucau să mă scoată
de aici, acolo, acum, atunci...
Nu am apucat vreodată să sper ...
Și totuși, am întins și eu o mână
pentru cei de sub mine...

Fluturii se arunca de la etaj

Mă gândeam ca în noaptea asta
să-mi smulg coastele.
Pe hârtie părea o idee bună...
Inima mi-ar fi fost liberă,
în sfarșit, afară din cușcă,
iar ghimpele ar fi căzut pe podea.
Pe hârtie totul pare o idee bună...

Lectura jurnalului unui adolescent care are prea multe perechi de ochelari de vedere

o vreme am tinut usa inchisa tuturor,
am privit doar prin fereastra prafuita,
cum imi zambesc, cum gasesc scopuri
alaturi de mine si de ziua mea de maine.
dar maine nu venea, si eu asteptam luna
sa imi spuna ca marea s-a oprit din dans
si eu pot sa merg, in sfarsit, in coltul meu de lume.
am asteptat. am asteptat din nou. inca astept.
dupa atata asteptare am putut macar
sa deschid usa, sa strang o mana,
sa lovesc prieteneste un umar, dar niciodata
nu am gasit pe cer luna. poate a coborat in mare,
a inotat pana in vama si de acolo a plecat spre munte,
si acum ma cauta pe strazile laturalnice
pe care preferam sa ma plimb...
nu mi-a placut niciodata agitatia
cand am vrut sa ma regasesc.
in restul zilelor, ar putea sa urle toti,
sa alerge cercuri in jurul meu,
sa-mi arunce viata respirata in orbita
si eu, sa ma hranesc cu tot ce lasa ei in urma.
iar scriu, nu mi-a placut niciodata sa citesc.
nu m-am gasit intre paginile cuiva
si poate ca daca nu m-am regasit
inseamna ca nu am fost niciodata pe acolo,
sa las o parte din mine in urma...

Prins

m-am insetat indeajuns...

plutesc cu fata in jos

si ma intreb cum voi scapa

din aceasta apa uscata,

acest namol inecator.

Umbre in culori

E prima dată când vreau să văd umbrele în culori,
să le văd și fața, nu doar spatele, mereu întors la mine.
Poate că umbrele zâmbesc,
chiar dacă nu au nas și obraji,
sau poate o bărbie
pe care să și-o mângâie când se întreabă
de ce mereu sunt lăsate în urmă...

Ieri, îmi căutam umbra în oglindă.
Nu-ți voi spune ce-am văzut.

Mesaj intr-o sticla

Imi lipsesti cum orbului ii lipseste caldura rasaritului!
Dar orbul este pierdut pe mare si-ntre ganduri reci
iar tu, prin porturile intunecate pari sa nu mai treci...
...am jurat: te voi astepta pana la sfarsitul orizontului.

Astenie de primavara

tu, adiere, rece adiere,
cum de ai ajuns
sa porti la subsoara
parfumul zilelor de odinioara?
furtuna, furtuna...
blestemata nebuna,
lasa-ma sa uit odata
ca traiesc o viata neinsemnata!

Nu mai am rabdare

sunt un viticultor fara rabdare...
ma impacientez cand stiu
cum se vor inrosi
buzele tale dulci

Privighetoarea

nu m-au lăsat să zbor.
am cântat numai în șoaptă.
m-au făcut pasăre de grădina...

Stricat

se spune că funcția dă organul...
atunci îmi voi păstra inima,
pentru a iubi,
și restu voi lăsa să moară,
împreună cu mine,
în această insuportabilă îndepărtare...

La razboi

sunt doar doua feluri
in care poti deveni puternic:
sa nu iubesti vreodata,
astfel nu vei avea slabiciuni.
sa iubesti mereu,
atunci vei avea toata puterea lor!
orice cale ai alege,
trebuie sa te pregatesti
caci razboiul vine!

Ruga

Mereu am împărțit pâinea,
ca fiul de Dumnezeu.
Câte o bucată tuturor celor
pe care i-am iubit vreodata.
Din prima zi, nu am mai fost întreg,
am tot dat până când
nu am mai cunoscut înfometarea.
Nu-ți pot fi totul...

Acum, stai în fața mea,
și nu vrei nimic.
Nici eu nu vreau ceva,
poate decât să vrei tu...

Jur ca niciodata nu mai vorbesc cu mine

I-am spus:
"Nu poți fi un actor!
 Nu vei putea să-ți joci rolul în fiecare zi,
 înconjurat de acest public crud.
 Lumea asta nu-i pentru tine."
Era de parcă puteam să-i gust dezamagirea
căci plutea în jurul lui
ca unul din norii de zilele trecute.


Am clipit,
și acolo eram,
singur,
în fața oglinzii.

Versuri reci de iarna

Ți-am dat timp să crești în mine,

să-ți arunci rădăcinile înspre măduva mea,

să mă prinzi în strânsoarea unui dans.

Am împărtășit ploile și seceta verii trecute.

Era să te uit în soare și să te las să te usuci,

dar m-ai strâns, și mai tare, cât să te învelesc cu umbra mea.

Mereu am urât iernile. Ploile sunt reci,

iar tu dormi în pieptul meu, între coastele albe.

Te zvârcolești că-i prea incomod, până și pentru mine...

Știu că și tu aștepți soarele, să te trezești,

și eu aștept cu răbdare să înflorești,

căci ești singura care poate supraviețui, floare de colț...

Vin acru

sunt un băutor de vin.
ba chiar îmi fac vinul meu,
din când în când...
am cocioaba mea,
stau într-un cartier liniștit
iar pe vecini nu-i deranjează zgomotul...
de fiecare dată când simt
că bobul de strugure îmi zvacnește
între coaste,
apoi în pumnul aspru,
și apoi sub tălpile mele groaznice,
îl storc, fără milă.
uneori, am nevoie de tine,
să-mi spui daca e acru vinul
căci eu deja nu-i mai disting gustul,
dar cum nu vreau să mor de sete,
continui să-l fac...

Un studiu inutil al privirii mele

erau ochii mei...
cei care nu m-au lăsat să fiu cum sunt.
niciodata nu s-a văzut în ei
ce-aș fi vrut eu să se vadă,
așa că, forțat de împrejurări,
m-am rătăcit împreună cu marea, pe plaje.

ce s-a ales de ei?... niște făclii întunecate.
îmi spun toți cât de profunzi sunt,
că-mi trădează gândul...
da, poate că m-au trădat,
căci singura lumina cu care mai funcționau
era cea mângâiată de tine...

Sarutul

...încă îți caut
cu buzele
tatuajul acela
"sunt a ta pe veci!"...

Fire albe

Scumpă-i înțelepciunea adunată din pierderi.
Și mai scump, e să nu înveți din prima...
Cu ce să compari acest cost?
E atât de bine înmuiat în egoism amar
încât te lasă cu unghiile tocite.
Mare păcat că ne clădim pe astfel de cărămizi...

Suflet de om bun

moale
expus
culori calde
usor de zgariat
dar încă viu

Singuri acasa

Mereu m-am ascuns. Tu îmi cunoști colțul preferat.
Mereu am strâns tot ce orbita în jurul meu
și le-am ascuns, ca-n buzunarul de la piept:
fanteziile, tânjirile și realitățile mele...

Am rămas singuri în casă și pare uriașă doar pentru doi.
Știu, și mie mi-e frica. E liniștea asta ciudată...
Tu ai colțul tău în care nu pășesc,
în care nu știu tot ce ții ascuns.

Îi auzi în camera de zi, cum râd și glumesc...?
Știu că ne-au iubit cândva, dar ne-am luat adio.
Cum de încă le auzim vocile din spatele pereților?
Mai bine îmi spui cum ți-a fost ziua...

Umbre

Urăsc să merg în umbra cuiva,
mai ales în cea a oamenilor de porțelan.
Locul lor nu este printre noi,
ci într-o vitrină, unde pot fi veșnici și falși.
Am auzit că ne vor îndrepta
înspre o prăpastie în care se aruncă toți,
și se sparg în bucăți perfecte.
Eu nu știu să înot, nu știu să zbor
dar măcar visez să fiu liber,
orice ar fi însemnat asta odată.

Mereu m-am ferit de umbre în calea mea,
dar când am întâlnit umbra ta ...

Actor

Mi-e frică să fiu un actor.
Mi-e frică să port masca perfectă,
și tu să te îndrăgostești de ea.
Atunci, nu o voi mai putea da jos,
pentru că zâmbetul tău nu va mai fi același...
Nu voi mai putea respira,
nu voi mai simți soarele pe obraji,
și nici mângâierea ta.
Zâmbetul tău nu va mai fi niciodată același...

Trei zile

... și brusc, muzica s-a oprit.
Cuvintele s-au uscat,
și au înlemnit, ca o coajă, pe pielea mea.
Aspre vorbe am spus ...
Acum îți zgârie palmele care mă mângâie
și picături roșii se adună la picioarele tale.
Îmi spui că nu-i nimic...
Au trecut trei zile,
dar se simt ca anii de rătăcire în deșert.
Ciudat fel de a supraviețui, singur...
În miraje am crezut că aud liniștea, ecoul, rațiunea-mi izgonita...
Astept muzica să înceapa din nou.
De data aceasta, tu alegi piesa!

Vorbe goale

Este strigătul pe care doar eu îl aud
când o văd intrând în cameră.
Îl simt cum mi se scurge prin vene
și mă înfierbântă cu răcoarea dimineților.

Nu am ce si cum să-i spun,
căci ochii nu vor să ma privească
si mâinile-i nu vor să fie mângâiate.
Vrea doar liniște...

Se pare că noaptea asta voi rămâne pe podea,
aruncat, pe undeva, într-un colț de cafenea.

E posibil sa nu stiu sa privesc

Se sfia de ochii mei de parca s-ar fi nascut dezbracata
si ea nu ar fi purtat armuri de catifea cum o fac ceilalti.

Semne

Copila sta pe peron, in frig.
Este muta, dar imi face cu mana...
Tot ce poate spune este "deja imi e dor de tine!".
Surdul pleaca, in frig.
Uitandu-ma inapoi: "Ce spui? Nu te aud!"
Fata nu putea decat sa dea mai furtunos din mana...

Jocuri de noroc

Hai cu mine la cazino!
Vreau sa ne jucam ultimul jeton de inocenta,
eu pe negru si tu pe rosu.
Stiu ca este mult ce iti cer
dar mi-e dor de riscul de a pierde...
Tu mereu ai jucat precaut.
de data asta vreau sa pui totul la mijloc!
si eu o voi face, fara ezitare.

Oare daca vei castiga, ce vei face cu mine?

Coșmarul

Să mă obișnuiesc de tine...
este cel mai mare coșmar al meu!
La fel ca frica de dupa un vis,
mi-e teamă să nu mă lovesc de tine
în diminețile mele oarbe și reci,
cum m-aș lovi de mobila greoaie,
căci știu că nu voi tresări
și atunci tu te vei sfărâma...

Nu esti aici...

e atât de ușor să vorbim când nu eşti aici...
ca o voce din capul meu,
ca o posibilă nebunie,
îmi răspunzi cu şoaptele potrivite ...

Somn

in timp ce capul imi zace greoi pe pieptul tau
si mana imi cade peste formele tale vii
incep sa adorm intr-un final...
ai ramas ultimul meu anestezic

Cel mai enervant lucru este sa gasesti un titlu potrivit

am fost la cumparaturi azi,
acolo unde se duc cei ca mine,
pe langa Universitate...
targul de craciun era inchis de mult,
dar nu aveam nevoie de cadouri,
nici de un ceai care sa-mi incalzeasca coastele.
am venit sa caut ceva demn de cuvinte,
nu am inghetat la un colt, ca un cersetor,
cu o pancarta pe care sa scrie: "PLATESC PENTRU INSPIRATIE !"
ci am plecat pe trotuare,
m-am ciocnit de oameni,
am impins autobuze din drum
si am calcat peste copaci...
dar tot nu gaseam ceva demn de cuvinte.
pe cineva...
nu pot spune ca am cautat o persoana anume
dar am sentimentul ca as fi recunoscut-o imediat.
dracie! metroul asta este mereu plin
in drum spre casa...

Verde!

De n-ai fi fost o floare...
Oh, ce mi-ar fi placut sa ma las incolacit
de o liana salbatica, verde si puternica ! ...

Treburi de-ale inimii

Sunt zile în care cusăturile nu se mai rup încet
Şi îmi scapă inima din piept
Şi începe să danseze fără mine,.
Nu mai țin minte când m-am operat,
Ci doar că fusesem orb şi sfărâmat
Şi nu mai aşteptam ziua de mâine.
Ştiu doar că am un arcuş de vioară
pe care ea mi l-a lăsat ascuns în cămară,
singurul lucru care printre rupturi se mai strecoară...

Ultimul zambet

nu este cine stie ce sa traiesti
in orasul cenusiu,
fara soare ramas pe cer...
toti se indreapta spre case.
aproape au scapat de ziua asta.
si eu, cu ei ... caut sa scap,
dar eu merg pe jos.
pas cu pas, ma indepartez
de dorinte, nevoi, prieteni si de ochi greoi.
si totusi, nu este cine stie ce
sa scoti limba unei straine
speriata de contact vizual,
ascunsa sub un fular,
in masina prinsa de traficul infernal.
poate ca am avut noroc...
mi-a daruit
singurul zambet
al zilei ...

Ecou

Într-o zi, sufletul mi-a spus:
Este întuneric, liniște, pustiu.
Nu vreau să mai locuiesc aici.
Este regret, amar, țesut neviu.
Mereu simt că ești pe cale să pici...

Și ce să fac, suflete ?
Ascunde-mă sub tălpi
și lasă-mă să cutreier pământul!
Strânge-mă în pumn
și hai să mângâiem marea și vântul!

Sunt captiv între betoane, nu putem, suflete...
Atunci așează-mă în urechi
și hrănește-mă cu cântec, să nu mor,
sau toarnă-mă-n polei pe buze,
să așteptăm sărutul care va da sens zilelor.